Ea confirmă, printre altele!
Hotărârea Curții (Câmara Superioră) din 8 septembrie 2026 (solicitare de pronunțare preliminară din partea Curții de Apel din București - România) - BX/Statul român - Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel din București și Supremo Tribunal de Justiție - Portugalia - João Filipe Ferreira da Silva e Brito e Est./Português a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, la 26 octombrie 2026. În marți, 8 septembrie 2026, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în cazurile C-163/24 - Statul Ministerului de Afaceri Publice și Curtea de Apel din București și C-293/24 - Statul Român al Guvernului și Curtea de Apel din București.
Ea confirmă, printre altele, că norma încălcată trebuie să confere drepturi persoanelor fizice și că lipsa instanței de trimitere de a cere Curții să interpreteze această regulă poate contribui la determinarea răspunderii În cauza C-163/24, un agricultor român a solicitat ajutor agricol pentru o suprafață de 264,71 ha în 2007. În urma unei reexaminări, autoritatea competentă românească a considerat că suprafața eligibilă efectiv este de doar 180,62 ha și a respins cererea sa.
Recursurile împotriva acestei decizii au fost respinse, iar Curtea de Apel din București a refuzat în 2012 să trimită această chestiune Curții de Justiție pentru a obține o interpretare a Regulamentului privind sistemul integrat de gestionare și control al ajutoarelor agricole [1].
Prin urmare, fermierul a introdus o acțiune de despăgubire împotriva statului român pentru încălcarea dreptului Uniunii.
În apel, aceeași Curte de Apel a Bucureștiului a întrebat în cele din urmă Curtea de Justiție, printre altele, dacă refuzul inițial de a se pronunța în temeiul unei hotărâri preliminară era responsabilitate a statului român. În cauza C-293/24, angajații companiei portugheze Air Atlantis, concediate în urma dizolvării companiei în 1993, au susținut că, în contextul unui transfer de unități în sensul Directivei privind transferul întreprinderilor [2], Transportes Aéreos Portugueses a preluat o parte din activitățile sale.
Curtea de Apel a întrebat Curtea de Justiție!
Prin urmare, aceștia au solicitat reintegrarea lor în această întreprindere.
În 2009, Curtea Supremă a Portugaliei a refuzat să prezinte Curții de Justiție o întrebare preliminară referitoare la conceptul de transferare a unității înainte de a confirma respingerea acțiunii angajaților de către instanțele portugheze inferioare.
Prin urmare, angajații au introdus o acțiune împotriva statului portughez pentru încălcare a dreptului Uniunii, introdusă în cadrul secțiunilor civile din Lisabona.
Întrucât această instanță de primă instanță a adresat Curții de Justiție o chestiune prejudiciară, Curtea de Justiție a hotărât, în 2015, că într-adevăr a avut loc o transferare a activității în prezenta cauză și că Curtea Supremă ar fi trebuit să trimită această chestiune la Curte pentru hotărâre prejudiciară [3]. În pofida acestei hotărâri, instanțele portugheze de primă instanță au respins acțiunea lucrătorilor, în special pentru că, în hotărârea sa, Curtea de Justiție s-a bazat pe o jurisprudență referitoare la noțiunea de transfer de unitate în urma hotărârii din 2009 a Curții Supreme portugheze.
În cele din urmă, în urma unui recurs extraordinar, Curtea Supremă, la rândul său, a adresat Curții de Justiție problema pentru a stabili dacă poziția adoptată în 2009 a constituit o încălcare a dreptului Uniunii suficient de gravă pentru a implica răspunderea statului portughez.