De ce costă atât de mult?
Primăria Brașov alocă circa 140.000 de lei pentru campania de comunicare legată de reabilitarea troițelor din cartierul Șchei. Conform surselor locale, vor fi produse zece categorii diferite de materiale, incluzând penițe, pungi și sticle personalizate cu imaginea troițelor.
Inițiativa de renovare a acestor monumente este deja cunoscută pentru mărimea bugetului implicat. Deși o parte semnificativă a fondurilor provine din fonduri europene, cetățenii se întreabă dacă banii nu ar fi putut fi direcționați spre alte obiective.
Ce spune Primăria?
Dezbaterile au fost alimentate și de costul per unitate: conform estimărilor efectuate în toamnă de consilierul USR Radu Alexandru Cențiu, o singură troiță, cu o suprafață de aproximativ 9 metri pătrați, necesită cheltuieli de circa 270.000 de euro, ceea ce înseamnă o rată de 30.000 de euro pe metru pătrat.
Această cifră depășește costurile de reparație a Bisericii Sfântul Nicolae din Șchei (1.500 euro/mp) sau a Catedralei Notre-Dame din Paris (17.500 euro/mp).
Proiectul a primit avizul majorității consilierilor locali în luna iunie, având o valoare totală de 13.885.200,28 lei. În pofida costurilor ridicate, administrația municipală, condusă de George Scripcaru, continuă să promoveze inițiativa.
140.000 lei pentru penițe și pungi: cât costă adevărat troițele din Brașov?
Pentru a spori vizibilitatea, Primăria a comandat o serie de obiecte promoționale care amintează de materialele din campaniile electorale din începutul anilor 2000. Strategia de branding local include produse care vor fi distribuite în spațiul public, vizând o recunoaștere mai largă a proiectului.
Criticii susțin că alocarea a 140.000 lei pentru materiale publicitare pare disproporționată față de bugetul total de reabilitare. În contextul în care fondurile europene impun transparență și eficiență în cheltuieli, această decizie a stârnit întrebări privind prioritizarea resurselor. Unii locuitori consideră că ar fi fost mai utilă o investiție suplimentară în consolidarea structurii troițelor, decât în producția de merchandising. De asemenea, se pune în discuție dacă campania de comunicare nu ar trebui să se concentreze pe canale digitale, mai ieftine și mai eficiente, în loc de obiecte fizice.