Studiu de caz: notificare privind impozitul!
Conform dispozițiilor cuprinse în articolul 121^1, paragraful (1) din Codul de procedură fiscală, autoritatea de inspecție fiscală este ținută să transmită o notificare de conformare către acei contribuabili care prezintă un grad de risc ridicat și care pot fi selectați pentru o verificare fiscală. Scopul acestui act administrativ este de a semnală riscurile fiscale depistate, încurajând reanalizarea poziției fiscale a companiei și, dacă este cazul, depunerea sau corectarea declarațiilor.
Contribuabilul dispune de o perioadă de 30 de zile de la primirea documentului pentru a efectua această reanaliză și a introduce eventualele corectări, timp în care autoritatea fiscală se abține de la inițierea unei inspecții.
Detaliile procedurale sunt reglementate prin Ordinul ANAF numărul 420/2023. În temeiul formularului inclus în anexa nr. 1 a ordinului, compania are dreptul de a trimite, în termenul de 30 de zile, o informare care prezintă rezultatele propriei analize și măsurile luate, însoțită, dacă este necesar, de documente justificative.
Dacă analiza internă nu confirmă riscurile semnalate de stat, acea concluzie, împreună cu argumentele care o sprijină, poate fi comunicată către autoritatea fiscală.
Această informare este o opțiune oferită în cadrul procedurii de conformare, fără ca regulamentul să impună prezentarea exhaustivă a tuturor analizelor și documentelor folosite în verificarea internă.
Un exemplu ilustrativ este cel al unei firme care a primit o notificare de conformare legată de impozitul pe profit, unde riscul indicat de autoritatea fiscală ține de nivelul scăzut al marjelor de profit. În situația examinată, o companie a primit de la ANAF o notificare de conformare referitoare la impozitul pe profit aferent anului 2024. Riscul fiscal depistat constă în marje de profit reduse, pentru care se estimează o sumă de aproximativ 2,5 milioane de lei.
În acest context, se pune problema modului în care trebuie tratată notificarea și a structurii răspunsului trimis autorității fiscale, având în vedere că majoritatea tranzacțiilor care au generat cifra de afaceri în 2024 au fost efectuate cu părți afiliate. De asemenea, firma menționează că a elaborat dosarul prețurilor de transfer pentru anul 2024, ceea ce ridică întrebarea privind relevanța acestuia pentru analiza riscului și necesitatea transmiterii sale odată cu răspunsul la notificarea de conformare.
În scenariul descris, notificarea țintește impozitul pe profit pentru anul 2024, iar riscul identificat este dat de marjele de profit reduse, pentru care statul a estimat un impact de aproximativ 2,5 milioane de lei. Această sumă trebuie examinată în raport cu descrierea riscului din notificare, pentru a stabili dacă reprezintă o diferență estimată a bazei impozabile sau un impact fiscal estimat.
Notificarea nu constituie un titlu de creanță și nu creează o obligație fiscală suplimentară, ci doar indică existența unor indicatori de risc care justifică reanalizarea poziției fiscale.
Prin urmare, prezența unei marje de profit reduse nu impune automat companiei să majoreze rezultatul fiscal declarat, în absența identificării unor neconformități fiscale. Din perspectiva impozitului pe profit, articolul 19, paragraful (1) din Codul fiscal stabilește regulile de calcul al rezultatului fiscal, pornind de la veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, cu efectuarea ajustărilor fiscale prevăzute de lege.
În cazul tranzacțiilor dintre persoane afiliate, articolul 11, paragraful (4) din Codul fiscal impune respectarea principiului valorii de piață și permite organelor fiscale să ajusteze veniturile sau cheltuielile aferente rezultatului fiscal atunci când prețurile practicate nu respectă acest principiu. Având în vedere că majoritatea cifrei de afaceri pentru 2024 provine din tranzacții cu persoane afiliate, analiza riscului fiscal trebuie să se concentreze în special pe conformitatea prețurilor de transfer cu principiul valorii de piață.
Obligația de elaborare a dosarului prețurilor de transfer?
Marja de profit înregistrată la nivel de companie trebuie analizată separat de indicatorul de profitabilitate folosit pentru testarea tranzacțiilor cu părți afiliate.
În funcție de natura tranzacțiilor, de metoda de prețuri de transfer aplicată și de profilul funcțional al firmei, analiza de comparabilitate poate folosi indicatori diferiți și poate implica delimitarea rezultatelor aferente anumitor activități sau categorii de tranzacții.
În ceea ce privește obligația de întocmire a dosarului prețurilor de transfer pentru anul 2024, sunt relevante prevederile articolului 108, paragraful (2) din Codul de procedură fiscală și ale Ordinului ANAF numărul 442/2016, aplicabile procedurii inițiate în anul 2026, în temeiul dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 15, paragrafele (1)-(3) din Ordinul ANAF numărul 828/2026. Acest ultim ordin stabilește aplicarea noii reglementări pentru procedurile de administrare inițiate după data de 1 ianuarie 2027, în timp ce pentru procedurile inițiate anterior rămân aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul inițierii lor.
Conform articolului 2, paragraful (1) din Ordinul ANAF numărul 442/2016, marii contribuabili au obligația de a elabora anual dosarul prețurilor de transfer dacă valoarea totală anuală a tranzacțiilor cu persoanele afiliate, calculată prin însumarea tranzacțiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, atinge cel puțin unul dintre următoarele praguri: 200.000 de euro pentru dobânzi încasate sau plătite aferente serviciilor financiare, 250.000 de euro pentru prestări sau achiziții de servicii și 350.000 de euro pentru achiziții sau vânzări de bunuri corporale ori necorporale. Termenul de elaborare a dosarului coincide cu termenul legal stabilit pentru depunerea declarației anuale privind impozitul pe profit.
Pentru marii contribuabili care nu ating pragurile menționate, precum și pentru contribuabilii mici și mijlocii, articolul 2, paragraful (4) din același ordin stabilește obligația de a elabora și prezenta dosarul doar la cererea autorității fiscale, în cadrul unei inspecții, dacă se atinge cel puțin unul dintre următoarele praguri: 50.000, 50.000 și 100.000. Echivalentul în lei al acestor praguri se determină folosind cursul de schimb comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi a anului fiscal.
În cazul tranzacțiilor care nu ating niciunul dintre pragurile prevăzute la articolul 2, paragraful (4), contribuabilul nu are obligația de a elabora dosarul prețurilor de transfer în forma reglementată de ordin. Totuși, acesta trebuie să documenteze respectarea principiului valorii de piață în cadrul unei inspecții fiscale, conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile și fiscale.
Justificarea poate se baza pe contractele încheiate, documentele privind formarea prețurilor, tranzacții comparabile cu persoane independente, oferte comerciale, informații de piață, situații privind costurile și marjele comerciale, precum și alte documente relevante pentru caracteristicile tranzacțiilor analizate.
Prin urmare, pentru stabilirea obligației legale de elaborare a dosarului este necesară verificarea categoriei în care era încadrată firma în anul 2024, a naturii tranzacțiilor cu persoanele afiliate și a valorii anuale a acestora, prin raportare la pragurile corespunzătoare. Ponderea ridicată a tranzacțiilor cu persoane afiliate în cifra de afaceri nu constituie un criteriu de sine stator pentru stabilirea acestei obligații.
Indiferent de obligația legală de elaborare a dosarului, realizarea acestuia, inclusiv efectuarea studiilor de comparabilitate, prezintă o importanță deosebită pentru evaluarea riscului fiscal semnalat.
O asemenea analiză permite firmei să verifice dacă prețurile practicate și indicatorii de profitabilitate aferenti tranzacțiilor cu persoanele afiliate respectă principiul valorii de piață și să identifice eventualele diferențe care ar putea necesita ajustarea rezultatului fiscal declarat.
Conform articolului 8 din Ordinul ANAF numărul 442/2016, tranzacțiile între persoane afiliate sunt considerate conforme principiului valorii de piață dacă indicatorul financiar al tranzacției sau valoarea acesteia se încadrează în intervalul de comparare. În măsura în care dosarul elaborat pentru anul 2024 demonstrează respectarea acestui principiu, concluziile analizei constituie un argument important pentru justificarea rezultatului fiscal declarat, inclusiv atunci când marja de profit înregistrată de firma este sub media pieței.