De ce prevenția e doar o bifă?
Incidentul violent din Bistrița, unde un adolescent a comis un atac, a readus în prim-plan două răni deschise ale sistemului educațional: hărșelul și drogurile. Nu mai e vorba doar de statistici reci, ci de sănătatea mintală a copiilor noștri.
Gigel Lazăr, președintele Federației Neguvernamentale Antidrog (FNA) și unul dintre cei mai vechi activiști din domeniu, a tras un semnal de alarmă. El propune măsuri concrete, menite să schimbe radical modul în care școlile gestionează aceste crize.
Problema nu e lipsa legilor, ci degradarea lor în practică.
Sistemul actual a intrat într-o cultură a formalismului. Acțiunile se iau pentru a marca o bifă administrativă, nu pentru a atinge psihologia elevilor.
Deși există strategii naționale pe hârtie, mecanismele din școli au devenit sterile, deconectate total de realitatea trăită de tinerii cu vârste între 12 și 18 ani.
Analiza FNA arată că inițiativele actuale sunt ignorate din cauza unor cauze structurale grave.
Cine ascultă, de fapt, elevii?
Primul inamic este „alibiul administrativ”. Multe școli organizează evenimente izolate: prezentări PowerPoint rigide, pliante distribuite în grabă.
Scopul? Auto-apărerea administrației.
Dacă se întâmplă ceva grav, aceste documente semnate servesc drept acoperire legală, demonstrând că școala și-a îndeplinit obligațiile teoretice, chiar dacă elevii nu au primit niciun suport real.
Apoi vin tacticile bazate pe frică. Discursurile moralizatoare, pline de exagerări, blochează comunicarea și erodează credibilitatea adulților.
Mai rău, prezentarea greșită sau excesiv de detaliată a substanțelor generează un efect de bumerang: declanșează curiozitate sau stigmatizare, în loc de o înțelegere corectă a riscurilor.
Unde sunt specialiștii lipsă din școli?
Se adaugă și „legea tăcerii” specifică vârstei adolescente. Statutul social în grup e vital. Tinerii refuză să folosească platforme digitale, coduri QR sau cutii de sesizare, temându-se să fie etichetați „turnători” sau retraumatizați public. Fraca de expunere îi împiedcă să ceară ajutor prin canalele existente.
Cea mai profundă vulnerabilitate este lipsa specialiștilor calificați. Profesorii și dirigintele nu au cursuri specifice de psihologie a adicțiilor sau toxicologie.
Gestiunează situații complexe „după ureche”.
Reconfigurarea instituțională a agravat lucrurile: fosta Agenție Antidrog a fost desființată, iar noua structură, ANPCDA, acționează doar la nivel central, lipsind de structuri teritoriale directe, similare cu fostele centre CPECA.
Consilierii școlari sunt copleșiți numeric; un singur specialist are în grijă sute de elevi, fără specializare strictă în adicții.
Soluții gata de aplicat imediat!
Pentru a depăși formalismul, fără a impune o povară financiară pe părinți sau profesori, FNA propune un set de soluții financiate și gata implementabile.
Prima măsură: externalizarea către structurile operative ale statului. Școlile ar trebui să predea efectiv orele de dirigenție către echipele din cadrul Biroului Siguranța Școlară al MAI. Acești polițiști de teren sunt singurii agenți ai statului, finanțați din bugetul public, capabili să desfășoare acțiuni constante de siguranță, analiză de caz și sprijin legal direct în unități.
A doua soluție: integrarea programelor asigurate de societatea civilă. Școlile ar trebui să semneze parteneriate gratuite cu mari organizații non-guvernamentale.
Aceste ONG-uri dețin bugete proprii (fonduri europene sau corporative) și pot trimite în clase medici și psihoterapeuți externi, specializați în adicții, preluând o sarcină pe care școala nu o poate gestiona singură.
Trebuie accesate și fondurile naționale dedicate, cum este Planul Național de Combatere a Violenței. Aplicarea pentru liniile de finanțare centralizate de la Ministerul Educației, inclusiv programul „Împreună prindem curaj”, ar permite decontarea directă a serviciilor de consiliere externă și achiziția materialelor interactive, eliminând nevoia de sponsorizări private.
Reformarea Orei de Dirigenție rămâne esențială. Prelegerile rigide trebuie înlocuite cu intervenții practice, susținute de experți externi, pentru a transforma această oră într-un moment real de conectare și prevenție.