Impactul asupra maghiarilor e „flagrant”, cum îl descrie Pîrvulescu!
Pîrvulescu: Reforma teritorială a PSD este o capcană electorală pentru AUR
Politologul Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA, a analizat recent inițiativa Partidului Social Democrat (PSD) privind reorganizarea administrativă a țării.
Într-o intervenție acordată redacției Cotidianul. ro, specialistul a subliniat că ceea ce se prezintă ca o reformă de fond este, în esență, o strategie de negociere care favorizează în mod direct partidul de extremă dreaptă AUR.
Pîrvulescu susține că PSD, fiind o formațiune minoritară aflată la putere datorită sprijinului acordat de UDMR și PNL, a angajat prim-ministrul în promisiuni personale legate de direcția politică, dar nu a inclus în acestea restructurarea administrativă.
Potrivit analizei sale, această măsură s-a transformat într-o „sperietoare” pentru partidele de opoziție și pentru societatea civilă.
Analizând dinamica politică, Pîrvulescu explică că asumarea răspunderii nu este o manevră a partidului, ci o decizie a șefului guvernului. Deoarece prim-ministrul nu poate depăși angajamentele pe care le-a luat public, orice inițiativă nouă trebuie să fie coerentă cu acestea.
El avertizează că dacă PSD ar demana un vot de neîncredere în propriul executiv, povestea s-ar încheia brusc. Până la acel moment, totuși, scenariul pare nerealist.
Mai mult decât atât, măsură care fusese promișă în programul de guvernare ca o fuziune voluntară a localităților mici s-a metamorfozat într-un instrument de presiune politică.
Un aspect central al analizei privește beneficiarii acestei restructurări. Pîrvulescu califică propunerea ca fiind „sinucigașă” pentru sistemul politic actual, deoarece avantajă în mod evident partidele antisistem, cu AUR pe primul loc și USR pe locul al doilea.
El o numește o „scamatorie”: pentru a evita înființarea de noi regiuni, se propune comasarea județelor, evitând astfel o modificare a Constituției. Tranziția de la o fuziune voluntară la una obligatorie depășește cadrul de guvernare existent.
Pîrvulescu amintește că județele au o tradiție seculară în administrația românească.
Întoarcerea la acest nivel administrativ în anul 1968 a fost bine primită de toate celelalte forțe politice, iar rezistența acestor entități este vizibilă în toată țara.
Reforma administrativă, susține expertul, nu este un proces care poate fi dus la bun sfârșit fără un sprijin parlamentar solid. În lipsa acestuia, inițiativa rămâne doar o formulă discursivă, fără consecințe practice imediate.
Impactul asupra comunității maghiare este descris ca fiind „flagrant”.
Pîrvulescu susține că AUR câștigă de două ori din această reformă: mai întâi, noile unități administrative vor genera mai multe voturi pentru partidul de extremă dreaptă; în al doilea rând, AUR poate exploata nemulțumițele din toate direcțiile, în special cele venite de la PSD.
Ultima partidă ar pierde un număr semnificativ de primari în vechiul regat.
În plus, discursul anti-maghiar, asumat parțial de PSD care încearcă să submineze reprezentarea minorității, contravine Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei, ratificată de România.
Această convenție interzice explicit reformele administrative care afectează drepturile minorităților.
Dezbaterile privind capitalele de județ constituie altă „marea bătălie”. Pîrvulescu amintește că în perioada 2012-2013, o reformă similară a eșuat pentru că PNL era nemulțumit de felul în care liderul PSD, Dragnea, delimitase regiunile.
Problema centrală a rămas aceeași: care orase vor deveni sedii de județ.
Coaliția USL era „blatantă” în intenții, după 2012!
Orașele care au pierdut statutul de capitală în 1968, precum Bârlad sau Turnu Măgurele, au suferit pierderi economice semnificative, deoarece resursele se concentrează în jurul centrelor administrative.
Pîrvulescu consideră că, în realitate, vorbim despre o recentralizare a puterii, nu despre o descentralizare.
Din punct de vedere electoral, o reorganizare administrativă ar crea circumscripții electorale mai mari. Deoarece județele actuale funcționează ca circumscripții mici, ele defavorizează celelalte formațiuni politice la modelul de repartizare a mandatelor.
O nouă structură va crea zone electorale mai mari, oferind un avantaj net pentru partidul cu cele mai multe voturi. În prezent, acest partid este AUR, și este greu de prezis cum ar putea se schimba această situație în următorii ani.
Situația internă a PSD este descrisă ca fiind una de confuzie. Pîrvulescu se întreabă dacă partidul a pierdut controlul asupra propriei agende. El observă că există vicepreședinți ai formațiunii, precum Zetea, care nu cunosc detaliile acestor modificări. Dacă ne rămânem în logica rațională, scopul inițiavei pare a fi strict discursiv, lipsind de o motivație strategică clară.
Privind rolurile celorlalte instituții, Pîrvulescu subliniază că prim-ministrul ar trebui să se retragă, având în vedere slăbiciunea sa în gestionarea crizei. Premierul a declarat că a luat cunoștință de situație, dar nu a făcut niciun gest concret.
Președintele, care teoretic ar trebui să sprijine executivul, a exprimat dubii asupra complexității procesului. În acest context de conflict, șeful statului are obligația de a declanșa consultări cu toate partidele politice privind această reformă.
În încheiere, Pîrvulescu amintește că după alegerile din 2012, coaliția USL era „blatantă” în intențiile sale, dar totuși a eșuat să implementeze această reformă.
Există dubii semnificative în privința posibilității de a-și asuma răspunderea pe un astfel de subiect. Expertul este convins că situația este la limită.
În paralel cu analiza politică, PSD pregătește o reformă administrativ-teritorială de anvergură mai mare decât cea anunțată public de ministrul Dezvoltării, Alexandru Stoica.
Această variantă extinsă ar putea afecta aproape 1.700 de comune cu până la 3.000 de locuitori, dar și orașele care nu îndeplinesc pragul legal de 10.000 de locuitori.
Noile scenarii de lucru includ comasarea județelor, cu reducerea numărului total la 15 unități.
Dacă se aplică modelul celor 15 Curți de Apel existente în România, reforma ar presupune fuziunea mai multor județe cu cele în care se află centrele instanțelor.
În acest scenariu, 26 de județe ar putea dispărea ca entități administrative distincte, iar granițele teritoriale ar fi redesenate complet.
Reacțiile din partea celorlalte forțe politice au fost variate. Dominic Fritz, președintele USR, a abordat inițiativa social-democraților cu scepticism evident.
Deși a recunoscut că România are prea multe județe care nu se pot susține financiar, el a calificat proiectul PSD ca o „bâlbâială” și un „spectacol” menit să distragă atenția publică.
Fritz a menționat că a fost martor la tergiversările PSD din anul trecut, când se discuta doar de reducerea aparatelor birocratice.
Kelemen Hunor, liderul UDMR, a respins categoric orice comasare impusă de la centru fără consultarea cetățenilor.
El a avertizat că planurile necugetate atacă drepturile comunităților locale și a cerut ca orice fuziune teritorială să fie decisă exclusiv prin referendum local în fiecare așezare vizată.
Hunor a subliniat că dacă inițial se vorbea doar despre comasarea comunelor sub 1.500 de locuitori, acum apar tot mai multe propuneri neconsultate. UDMR insistă ca decizia finală să aparțină locuitorilor din fiecare zonă afectată.
De partea cealaltă, liberalii au adoptat o poziție mai prudentă și precaută privind această reformă administrativă.