Unde dispar banii?
Nicușor Dan a ieșit în fața presei marți, cu un mesaj simplu: cheltuim mai mult decât încasăm. Președintele a detaliat cum deficitul bugetar de 150 de miliarde de lei din 2026 poate lovi economia și portofelele cetățenilor.
Cifrele sunt clare: veniturile așteptate sunt de 730 de miliarde de lei, dar cheltuielile ajung la 860 de miliarde. Diferența de 150 de miliarde este suma pe care statul o ia împrumut. Pentru a pune în perspectivă această sumă, Dan a făcut câteva comparații: ea echivală cu tot bugetul Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pe cinci ani, sau cu 2.500 de kilometri de autostradă sau 45 de spitale regionale.
O parte mare din bani nu merge la investiții noi, ci la plata dobânzilor pe datoria veche. În 2026, aceste costuri ar putea ajunge la 60 de miliarde de lei.
Cu acea sumă s-ar putea construi 1.000 de kilometri de autostradă sau 18 spitale regionale. Adică, acești bani sunt gâsitți doar în dobânzi, nu în rambursarea datoriei sau în proiecte noi.
Ce se întâmplă dacă deficitul crește?
Un deficit mare nu e doar o cifră în contabilitate; are efecte directe asupra economiei și a nivelului de trai. Dacă costurile de împrumut ale statului cresc, efectele se transmit lanț în toată economia. O scădere a ratingului de țară ar putea face ca fondurile de investiții și de pensii să retragă capitalul din România. Statul ar fi nevoit să se întoarcă la alți finanțatori, care cer dobânzi mai mari.
Această creștere a costurilor de finanțare se simte direct în ratele la credite ipotecare și de consum pentru cetățeni, și în accesul mai scump la capital pentru firme, care poate întârzia investițiile sau chiar forța închiderea unor afaceri.
Dan a atras atenția și asupra riscului ca deprecierea leului să afecteze puterea de cumpărare a românilor. Ratingul de țară e o evaluare făcută de agențiile de rating, care arată cât de riscant e să finanțezi un stat.
România e acum la limita dintre categoria în care investițiile sunt încă recomandate și cea în care anumite fonduri instituționale nu le mai recomandă. O scădere a ratingului ar putea reduce numărul investitorilor dispusi să finanțeze țara și ar putea majora costurile împrumuturilor.
Într-un scenariu mai sever, dacă statul nu reușește să strângă suficient capital de pe piețele financiare, ar putea fi necesar un sprijin extern, inclusiv de la Fondul Monetar Internațional, condiționat de ajustări fiscale stricte.
Ce trebuie să facem acum?
Președintele a subliniat că România trebuie să respecte traiectoria de reducere a deficitului pe care o-a asumat în fața piețelor. Orice abatere de la acest plan ar putea eroda credibilitatea țării și ar putea face ca împrumuturile viitoare să fie mai scumpe și mai greu de obținut.
El a mai indicat că cele mai mari cheltuieli bugetare sunt legate de personal și de pensii, ceea ce complică orice efort de reducere rapidă a deficitului fără a atinge aceste capitole.
Ca exemplu istoric, Dan a amintit de perioada 2008-2014, în care România a pierdut și apoi a recâștigat încrederea piețelor financiare, un proces care a durat ani.
Deficitul înseamnă că statul cheltuiește mai mult decât încasează, acoperind diferența prin datorie. Pe măsură ce deficitul și datoria cresc, costurile de finanțare se intensifică, cu impact direct asupra ratelor populației, asupra activității firmelor și asupra investițiilor publice.