Ce confuzie există între rolurile legislative?
Olguța Vasilescu a publicat un grafic pentru a combate acuzația premierului desemnat Siegfried Mureșan potrivit căreia soțul său, europarlamentarul PSD Claudiu Manda, s-a numărat printre cei mai absenți membri ai Parlamentului European (PE). Graficul îi atribuie lui Manda 56 de rapoarte în mandatul 2019–2024, însă cifra este contrazisă de evidențele oficiale ale PE, informează Aktual24. Potrivit profilului său oficial, Claudiu Manda nu figurează cu niciun raport întocmit în calitate de raportor principal în legislatura 2019–2024. Parlamentul European consemnează doar patru dosare în care social-democratul a avut calitatea de raportor alternativ, denumit și raportor din umbră.
Imaginea distribuită de Lia Olguța Vasilescu este intitulată „Clasament total rapoarte europarlamentari România din S&PPE în mandatul 2019–2024”. Claudiu Manda este plasat pe locul al doilea, cu 56 de rapoarte, după Maria Grapini, căreia îi sunt atribuite 75.
În forma publicată, graficul nu conține sigla Parlamentului European, numele autorului, sursa datelor, data extragerii sau metodologia prin care au fost obținute cifrele.
Mai important, cifra atribuită lui Claudiu Manda nu corespunde rubricii oficiale „Rapoarte” de pe site-ul Parlamentului European.
În evidențele instituției, activitățile eurodeputaților sunt împărțite în categorii distincte: rapoarte în calitate de raportor, rapoarte în calitate de raportor alternativ, avize, propuneri de rezoluție, întrebări orale, întrebări scrise și intervenții în plen.
De ce datele legislative lipsesc de transparență?
Aceste documente nu pot fi adunate și prezentate generic drept „rapoarte”.
Această abordare agregată ascunde realitatea procesului legislativ european, unde distincția dintre inițierea unei legi și simpla participare la dezbateri este crucială pentru evaluarea impactului parlamentar.
Fără o metodologie clară, graficul riscă să confunda volumul de activitate administrativă cu greutatea decizională a deputatului. Criticii susțin că lipsa transparenței privind sursele datele subminează credibilitatea argumentării politice, transformând un instrument de comunicare într-o dispută tehnică.
Deși intenția inițială a fost de a demonstra implicarea activă a lui Manda, discrepanța față de registrele oficiale sugerează o interpretare largă a termenului de „raport”, care include probabil și avizele sau rezoluțiile nelegislative.
Astfel, publicul este lăsat să interpreteze dacă cele 56 de documente reflectă o productivitate legislativă reală sau o simplă acumulare de acte procedurale secundare, esențiale pentru înțelegerea adevăratei influențe a unui parlamentar în Bruxelles.