Impasul juridic și eșecul investiturilor?
Situația din spațiul politic românesc nu dă semne de calm. Tensiunile persistă, iar speranța unei rezoluții rapide pare tot mai iluzorie.
Indicatorii sugerează o adâncire continuă a crizei, pentru care președintele Nicușor Dan pare principalul responsabil. Strategia sa a pornit prin sabotarea funcționării executivului condus de Ilie Bolojan, urmată de încurajarea explicită a unei moțiuni de cenzură.
Ulterior, șeful statului a demarat o campanie agresivă pentru preluarea controlului asupra PNL, simultan cu două tentative distincte de a-și construi o majoritate de guvernare proprie.
În acest context, Eugen Tomac a abandonat eforturile de formare a unui cabinet, iar singura inițiativă a lui Adrian Veștea poate fi clasificată tehnic ca o încercare eșuată de obținerea votului de învestitură. Dezbaterile juridice se concentrează pe Articolul 89 din Constituție, un text considerat ambiguu în ceea ce privește respingerea a cel puțin două solicitări de învestire. O interpretare strict gramaticală a acestei dispoziții ar implica faptul că două solicitări reprezintă pragul minim, fără a stabili un plafon maxim. Dacă legislația ar fi menționat expres „după respingerea a două solicitări”, claritatea ar fi fost absolută.
Astfel, orice nouă tentativă eșuată ar face alegerile anticipate o obligație legală.
Indiferent de evoluția ulterioară a evenimentelor, imaginea publică a președintelui va suferi o uzură semnificativă. Singura formațiune care promovează deschis ideea voturilor anticipate este AUR, o poziție consolidată de ultimele date de sondaj.
Totuși, rămâne o incertitudine legată de autenticitatea acestor măsurători sau de posibila manipulare a opiniei publice pentru a crește atractivitatea electorală a PSD. Comportamentul șefului statului pare orientat spre o asistență maximală acordată social-democraților, deși acțiunile sale au un efect indirect și favorabil pentru AUR. Se pune întrebarea dacă Nicușor Dan conștientizează pe deplin consecințele gesturilor sale politice.
PSD adoptă o strategie similară de manevră, respinzând guvernul condus de Siegfried Mureșan și flirtând cu perspectiva unei alianțe de guvernare cu AUR. O astfel de mișcare ar expune partidul la un risc major de izolare în cadrul instituțiilor europene. Pe termen lung, este evident că PSD ar fi absorbit de dinamica AUR. Declinul social-democrației pare ireversibil, iar unii lideri ai formațiunii cred că intrarea în executiv ar putea doar să încetinească acest proces. În esență, AUR funcționează ca o clonă dezbinată a PSD. Președintele ar fi și el marcat politic dacă ar accepta un cabinet PSD-AUR.
Imagina publică și calculul electoral?
Deși a respins teoretic această variantă și opțiunea alegerilor anticipate, credibilitatea declarațiilor sale este pusă la îndoială, având în vedere istoricul său de contradicții între cuvinte și fapte.
Este posibil ca deciziile sale să fie rezultatul unei combinații între voința personală și sfaturile consilierilor.
La fel ca unii oficiali militari care se credeau superiori, Dan a presupus că adversarii săi sunt mai puțin inteligenți.
S-a înșelat, în special în privința lui Ilie Bolojan și Siegfried Mureșan.
În viziunea mea, nominația europarlamentarului PNL a fost o manevră pentru a stabiliza situația înainte de evaluarea ratingului de credit a României de către agenția Fitch.
Rămâne de văzut dacă această strategie va convinge partenerii internaționali. Referitor la UDMR, Kelemen Hunor demonstrează o continuitate cu stilul lui Viktor Orban, anunțând deja o posibilă retragere a sprijinului pentru un eventual guvern Mureșan.
O precedență similară s-a înregistrat în 2009, când guvernul Boc a fost demis prin moțiune de cenzură și a rămas interimar timp de două luni și jumătate.
Deși intențiile exacte ale președintelui în momentul nominalizării lui Mureșan nu sunt publice, se poate presupune o reorientare strategică spre Europa. Vizita recentă în Statele Unite a fost, însă, un semi-eșec diplomatic. Mai grav, prin degradarea conceptului de partid și politică, se creează teren pentru un regim autoritar, cu președintele în rolul de salvator național. Elementele care susțin această teorie includ un delir mistic susținut de un naționalism autodeclarat sănătos.