Programurile guvernamentale au arătat asta!
Politica din România intră într-o dinamică paradoxală, surprinzând mulți observatori prin alianța neașteptată dintre AUR și USR, două formațiuni care, de obicei, par a se afla la poli opuse ale spectrului politic. Această convergență pe tema organizării scrutinurilor anticipate a fost confirmată ferm de ambele tabere, care insistă asupra necesității unei soluții rapide.
Partidul Național Liberal adoptă o poziție ambiguă, exprimând acordul cu jumătate de gură, în timp ce Partidul Social Democrat manifestă o prudență calculată, condiționându-și susținerea de rezultatul votului de încredere pentru noul prim-ministru desemnat.
Singura voce disonantă din acest cor vine de la UDMR, care respinge ideea consultării electoratului, argumentând că o astfel de mișcare ar agrava confuzia din spațiul public.
Paradoxul se intensifică atunci când Nicușor Dan, considerat de mulți ca fiind singura figură capabilă să stingă focarele de tensiune socială prin apelul la urne, își retrage sprijinul inițial.
Acum trei săptămâni, președintele Sectorului 4 susținea varianta alegerilor, însă ulterior a revizuit poziția, invocând reticența organismelor financiare internaționale de a vedea o schimbare a guvernului român înainte de termen.
Haosul din clasele politice a atins cote maxime, lăsând spectatorii incert cu privire la direcția corectă de urmat. Este evident că se formează o nouă prăpastie abisală între cei care guvernează și cetățenii care îi aleg. După scandalul anularii scrutinului prezidențial, unde un vot legal a fost invalidat retroactiv pe baza unor argumente juridice contestate, aceleași forțe politice minimizează acum importanța instrumentului constituțional al alegerilor anticipate, susținând că nimic esențial nu s-ar modifica.
Baza acestei aserțiuni rămâne misterioasă; poate că se bazează pe manipulare a opiniilor publice sau, în lipsa altor date concrete, pe sondaje care au demonstrat recurent o precizie redusă.
Un aspect care generează o confuzie și mai profundă este faptul că tocmai formațiunile cu orientare pro-occidentală par a-și pierde încrederea în pilonii fundamentali ai sistemelor democratice de peste mări, în special în mecanismul electoral, considerat piatra de temelie a acestora.
Deși nu există o definiție universală și unanim acceptată a conceptului de democrație, cercetările academice riguroase delimitează trei elemente indisputabile: responsabilitatea guvernantelor față de cetățeni, caracterul liber al votului și existența statului de drept. În ultimii ani, s-a conturat o a patra componentă, specifică erei digitale, care vizează implicarea activă a cetățenilor în procesele de luare a deciziilor, facilitată de rețelele sociale.
Se discută tot mai des despre o colaborare permanentă între putere și opoziție, sub premisa că majoritatea parlamentară nu are dreptul de a excludere minoritățile sau cetățenii din actul decizional.
În România, însă, platformele digitale sunt adesea marginalizate și atribuite exclusiv unui anumit curent politic, pe care partidele autoproclamate liberale îl consideră o sursă de instabilitate.
În timp ce autoritățile române erau absorbite de consultările interminabile de la Cotroceni, două state europene avansate, Spania și Austria, au declanșat deja alegeri anticipate.
Spania a acționat din cauza unei crize sociale acute, declanșate de cazuri de evacuări forțate, inclusiv cea a unei femei de 87 de ani, punând pe pauză în Parlament proiecte legislative asumate în raport cu Uniunea Europeană, dar considerate nepopulare. Austria, la rândul ei, a fost forțată să revină la urne din cauza creșterii extremismului și a unui scandal de corupție implicând un partener de coaliție, acuzat de a fi primit mită de la o persoană afiliată la rețeaua de influență rusă.
Nicio dintre aceste două țări nu a intrat în recesiune sau nu și-a diminuat calitatea democrației; contrar
Nicio dintre aceste două țări nu a intrat în recesiune sau nu și-a diminuat calitatea democrației; contrar, apelul la cetățeni a fost interpretat ca un gest de respect.
Modelul american ilustrează această abordare proactivă: Constituția Statelor Unite prevede explicit organizarea unor scrutinuri intermediare, menite să alinieze compoziția Congresului cu voința curentă a electoratului.
Societățile sunt entități dinamice, aflate în continuă mișcare, iar sistemul electoral cu un ciclu fix de patru ani creează adesea o discontinuitate periculoasă între clasa politică și realitatea socială.
Nu este realist să ceri cetățenilor să-și mențină preferințele imuabile, mai ales după ce au observat fluctuația extremă a politicilor publice, de la promisiuni la retrageri, într-un interval scurt.
Discursul despre valori occidentale și democrație devine disonant dacă este folosit exclusiv de politicieni în beneficiul propriu sau pentru a-și masca intențiile reale. Realitatea este că România nu este încă o națiune consolidată, ci una emergentă, marcată de o dependență structurală față de actorii externi. Atunci când instabilitatea se manifestă la scară europeană sau globală, efectele se simt imediat și puternic la noi.
Supraviețuirea noastră economică și politică este legată de stabilitatea altora, de fluxurile de capital din Uniunea Europeană și Statele Unite.
Programurile guvernamentale din acest an au evidențiat această traiectorie, confirmând o legare tot mai strânsă de partenerii externi. Dezbaterile au cuprinz privatizarea unităților economice de stat deficitare și introducerea unor taxe suplimentare pe proprietățile rezidențiale și pe alte sectoare care până acum au scăpat de presiunile fiscale.
Proiecția pe termen mediu indică menținerea blocajului actual, cu perspectiva de a ajunge în primăvară într-o situație similară celei de la început, urmată de un nou impas.
Într-o astfel de conjunctură, unde populația simte o dezechilibrare majoră, soluția primară rămâne organizarea alegerilor anticipate, evitând astfel o gestionare agresivă a crizei. Este important să se înțeleagă că majoritatea promisiunilor făcute de partidele pro-occidentale în timpul campaniei electorale s-au dovedit a fi iluzorii. Ele au avut, totuși, o victorie parțială: au previz corect deprecierea leului, agravarea condițiilor de viață și creșterea datoriei externe.
Acestea au folosit acest scenariu pesimist ca armă contra adversarilor, dar au repetat, la rândul lor, greșeli similare, împrumutând pe seama țării sume tot mai mari și în condiții tot mai grele, fie prin PSD, fie prin PNL.
Opinia dominantă sugerează că alegerile anticipate nu se vor materializa, în mare parte datorită rezistenței lui Nicușor Dan, care pare a evita expunerea acrobațiilor financiare anterioare. Există, de asemenea, o rezistență mentală la abandonarea modelului clasic de guvernare, în care democrația participativă este ignorată. O națiune stabilă, cu o economie solidă, ar interacționa diferit cu electoratul, oferind încrederea că structurile economice rezistă oricărei provocări. România a urmat, mai ales în perioada post-pandemică, un traseu eronat.
„Marea Resetare” post-pandemie a accentuat diferența dintre statele dezvoltate și cele emergente, centrifugând din nou țările fragile din punct de vedere democratic, dar cu potențial semnificativ.
Ar fi util să trecem și noi prin această probă a supraviețuirii post-alegeri anticipate, chiar dacă starea economică actuală este fragilă.