Ce prevede textul propus pentru alineatul (2)?
În ședința din 22 octombrie 2026, Consiliul Legislativ a emis Avizul nr. 897, prin care a emis un aviz favorabil față de propunerea legislativă destinată modificării și completării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, care reglementează contractele de credit destinate consumatorilor. Documentul a fost transmis de Secretarul General al Senatului prin adresa VI/4515 din 28 septembrie 2026 și a fost înregistrat la Consiliul Legislativ sub numărul D819 la data de 29 septembrie 2026.
Scopul principal al acestei inițiative legislative este consolidarea protecției drepturilor consumatorilor de servicii financiare. Potrivit expunerii de motive, pachetul de măsuri vizează întărirea dreptului la informare, asigurarea unui tratament echitabil între diferitele categorii de utilizatori de servicii de creditare și reducerea ferestrei de timp în care pot fi detectate operațiunile de creditare obținute prin utilizarea frauduloasă a datelor de identitate.
Totodată, instrumentul de prezentare subliniază că prin aceste schimbări, România își aliniază cadrul normativ la realitatea digitalizării procesului de creditare, păstrând în același timp nivelul de armonizare stabilit la scară europeană.
Din punct de vedere al clasificării juridice, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor ordinare. Conform articolului 75 alineatul (1) din Constituția României, în forma sa republicată, prima Cameră sesizată este Senatul. Este important de menționat că prin acest aviz, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate, ci se concentrează asupra aspectelor de tehnică legislativă și corectitudine juridică.
Un alt aspect critic vizează necesitatea unei evaluări preliminare a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Potrivit articolului 7 alineatul (3¹) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în forma ei republicată, cu modificările și completările ulterioare, toate propunerile legislative trebuie însoțite de o astfel de evaluare.
Acest studiu de impact ar trebui să arate cum ar reacționa sistemul de creditare din România la măsurile preconizate, având în vedere importanța domeniului reglementat.
Referitor la intervențiile legislative propuse la articolul I al actului normativ de bază, Consiliul Legislativ a formulat o serie de observații și propuneri de redactare.
Pentru a asigura rigoarea normativă, partea introductivă a fost reformulată astfel: „Articolul I – Ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, se modifică și se completează după cum urmează”.
La punctul 1, pentru a răspunde cerințelor de tehnică legislativă specifice actelor de modificare, s-a impus ca dispoziția să aibă următoarea formulare: „1. Titlul capitolului III se modifică și va avea următorul cuprins”. Pentru a asigura rigoarea exprimării, titlul preconizat pentru respectivul capitol a fost redat sub forma „Obligația de a verifica identitatea consumatorului și de a evalua bonitatea acestuia, precum și accesul la bazele de date”.
La punctul 2, referitor la textul preconizat pentru articolul 30¹ alineatul (1), potrivit căruia creditorul verifică identitatea consumatorului pe baza actului de identitate, „cu scopul de a asigura consimțământul valabil exprimat al acestuia”, s-a apreciat că soluția necesită reanalizare sub aspectul corectitudinii premisei juridice. În consecință, pentru respectarea cerințelor de tehnică legislativă, s-a impus reformularea textului, astfel încât să fie evidențiată în mod corespunzător finalitatea verificării identității, fără a se confunda cu îndeplinirea condițiilor de validitate a consimțământului.
Ce modificări aduce textul preconizat pentru articolul 30¹?
În acest sens, s-a propus reformularea normei, după cum urmează: „Articolul 30¹ – (1) În cazul încheierii unui contract de credit printr-un mijloc de comunicare la distanță, al acestuia, înainte de încheierea contractului”.
La textul propus pentru alineatul (2), referitor la verificarea datelor consumatorului cetățean român prin confruntarea actului de identitate cu datele furnizate din Registrul național de evidență a persoanelor, s-a impus clarificarea modalității concrete în care creditorul poate obține și verifica datele respective. Acest lucru se face prin raportare la dispozițiile articolului 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, în forma ei republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la regimul juridic aplicabil accesului la datele din registrul menționat.
Deoarece norma propusă reglementează exclusiv situația consumatorilor cetățeni români, fără a stabili o procedură corespunzătoare pentru consumatorii cetățeni străini sau apatrizi, a fost necesară clarificarea regimului aplicabil acestor categorii de persoane, pentru a se asigura caracterul complet al reglementării.
În acest context, s-a impus și reanalizarea enumerării datelor care fac obiectul verificării, în vederea stabilirii unui raport adecvat între scopul identificării consumatorului și volumul datelor prelucrate.
La norma propusă pentru alineatul (3), care instituie o excepție de la verificarea prevăzută la alineatul (2) în cazul utilizării unui mijloc de identificare electronică ce corespunde nivelului de asigurare ridicat, s-a impus clarificarea condițiilor în care acest mijloc poate fi utilizat, precum și a efectelor juridice ale identificării electronice asupra obligației creditorului prevăzute la alineatul (1). Astfel, se desprinde ideea că excepția reglementată privește exclusiv verificarea datelor prin raportare la Registrul național de evidență a persoanelor, fără a înlătura obligația generală de verificare a identității consumatorilor, însă această dispoziție ar trebui să prevadă o modalitate alternativă de realizare a verificării atunci când identitatea acestora este stabilită printr-un mijloc de identificare electronică cu nivel de asigurare ridicat.
Prin urmare, textul trebuie să distingă în mod neechivoc între obligația de identificare a consumatorului și modalitatea concretă de realizare a acesteia, astfel încât să nu se înțeleagă că alineatul (3) constituie o excepție și de la obligația de verificare a identității prevăzută la alineatul (1). De asemenea, s-a impus revederea terminologiei utilizate prin raportare la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE, astfel încât trimiterea la nivelul de asigurare al mijlocului de identificare electronică să corespundă terminologiei și condițiilor prevăzute de acest act juridic european.
În considerarea observațiilor menționate supra, s-a recomandat ca textul preconizat pentru alineatul (3) să aibă următoarea formulare: „(3) Verificarea prevăzută la alineatul (2) nu este obligatorie în cazul în care identitatea consumatorului este stabilită prin utilizarea unui mijloc de identificare electronică emis în cadrul unui sistem de identificare electronică notificat în temeiul articolului 9 din Regulamentul care corespunde nivelului de asigurare ridicat, potrivit dispozițiilor articolului 8 alineatul (2) litera c) din același regulament”.
La textul preconizat pentru alineatul (4), care prevede că prelucrarea datelor cu caracter personal „se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679”, s-a precizat că, în lipsa individualizării dispozițiilor aplicabile din acest act european, norma de trimitere nu clarifică, în sine, toate aspectele privind legalitatea prelucrării datelor în contextul verificării identității consumatorului. În consecință, s-a impus reanalizarea textului în vederea delimitării scopurilor prelucrării datelor, a categoriilor de date vizate și a condițiilor de acces la datele din registrul menționat, cu respectarea principiului legalității, a reducerii la minimum a prelucrării datelor cu caracter personal și a limitării stocării acestora, astfel cum sunt prevăzute de respectivul regulament.
De asemenea, pentru rigoare, a fost necesară redarea corectă a titlului actului european invocat, respectiv „Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE”.