Politică

Chitanța cu semnătură privată are valoare de contract de vânzare

Chitanța cu semnătură privată are valoare de contract de vânzare

Ce se întâmplă cu bunurile imobile ale reclamantului?

Stefania POPESCU 18 noiembrie 2026, 06:04 De fapt, reclamantul a încheiat un act privat semnat (denumit „partidele” de primire) datat la 18 octombrie 2020 cu tatăl pârâtului în vederea achiziționării dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 790 m2. Pe acestea, solicitantul exercită posesia și utilizarea începând cu data introducerii.

Întrucât înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate mai sus poate fi efectuată pe baza unui act notarial autentic sau a unei hotărâri finale (articolul 888 din Codul civil), reclamantul a fost în măsură să solicite Curții să pronunțe o astfel de hotărâre.

Tatăl acuzatului a murit înainte ca cererea de chemare să fie depusă, iar succesorii săi au dobândit statutul de acuzați.

Cum afectează moartea tatălui drepturile reclamantului?

În ceea ce privește bunurile imobile, atât reclamantul, cât și pârâtul recunosc că bunurile sunt în posesia și utilizarea părților de la momentul în care se stabilește acordul de testament, ceea ce este echivalent cu recunoașterea dreptului în temeiul articolului 2.537 alineatul (1) din Codul civil. Această recunoaștere încheie perioada de prescripție de șase luni a dreptului de acțiune în materie în cazul în care una dintre părți refuză nejustificat să încheie contractul promis (denumit în continuare „contractul de vânzare”).

Conținutul chitanței a rezumat bunurile și menționa, de asemenea, plata completă a prețului de 5 000 de lei de către cumpărători. Reclamația solicită instanței să stabilească valabilitatea înregistrării și să pronunțe o hotărâre care înlocuiește actul de vânzare-învîntrare. În primă instanță, Tribunalul a respins cererea reclamantei pentru că condițiile de valabilitate ale obiectului obligației, și anume derivatul, nu erau îndeplinite.

În primul rând, acesta a examinat dacă semnătura privată ar putea fi clasificată ca o promisiune bilaterală de vânzare-în cumpărare, întrucât transferul dreptului de proprietate necesită forma autentică a actelor în temeiul articolului 1244 din Codul civil. Dispozițiile sale sunt condiționate de încheierea, în formă autentică, sub sancțiune de nulă absolută, a convențiilor care transfere sau constituie drepturi reale care urmează să fie incluse în instrument.

De ce Curtea a declarat că nu poate hotărî?

Curtea a declarat că nu ar putea fi calificat ca contract de vânzare și achiziție și a considerat aplicabile dispozițiile articolului 1260 din Codul civil privind conversia, care prevede posibilitatea ca un contract încheiat cu nulitate absolută să producă efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile materiale și formale prevăzute de lege - în cazul nostru, promisiunea bilaterală de vânzare și achiziție.

Curtea a hotărât că pre-contractele reprezintă acordul convenit de părți prin care promotorul se angajează să încheie un contract ulterior cu beneficiarul, care să genereze creanțe și nu drepturi reale. Curtea observă, de asemenea, că precontractele trebuie să conțină toate elementele contractului promis, fără care părțile nu ar putea să își îndeplinească obligațiile, și trebuie să fie stabilite: obiectul, prețul și termenul, precum și alte clauze considerate esențiale de către părți.

În apel, reclamantul a solicitat modificarea totală sau parțială a hotărârii atacate și acceptarea acțiunii conform formularii acesteia.

Sursă: Juridice