Cât duce rețeaua noastră de canalizare?
Ar putea Bucureștiul să facă față inundațiilor catastrofale? Lucrările care modernizează canalizarea
Ploile care au lovit regiunea catalană a Spaniei, inclusiv Barcelona, la începutul lunii octombrie, readuc în discuție o temă dureroasă și pentru București, după fiecare furtună mai violență: cât poate prelua, de fapt, canalizarea unui oraș? Barcelona se bazează pe 15 rezervoare subterane pentru apa de ploaie, care adună în total circa 477.000 m³. Cu tot acest baraj subteran, viiturile recente au pus la pământ străzi și linii de transport public, lăsând în urmă și două victime.
Cazul de față — cel mai recent dintr-un șir lung care a lovit metropolele europene în ultimii doi ani — arată limpede cât de greu e să ții sub control mase imense de apă prăvălite într-oră în oraș.
Acasă, la București, ne lovim de o rețea uriașă, dar cu limite tehnice greu de ocolit.
De ce ne înecăm la prima ploaie serioasă?
Sistemul de acum a fost gândit pentru ploi cu o frecvență de revenire la 10 ani. Asta înseamnă că, la o rupere de nori serioasă, conductele și stațiile de pompare ridică din umeri, iar apa ia stăpânire pe străzi.
Primăria și companiile de profil au pornit șantiere de modernizare: se extind magistralele și se sapă noi bazine subterane de retenție, după rețeta marilor capitale din Vest.
Planul nu înseamnă doar beton și țevi mai groase, ci și petice de infrastructură verde — parcuri inundabile și suprafețe care știu să bea apa și să frâneze viiturile.
Vinovatul principal pentru inundațiile repetate este betonul care sufocă orașul. Asfaltul și blocurile nu beau apa, ci o trimit direct în gurile de canal, care se îneacă instantaneu sub presiune. Specialiștii o spun verde-n față: nu e de ajuns să mărești țevile, trebuie să schimbi felul în care gândești orașul. Ai nevoie de spații verzi și sol viu care să funcționeze ca un burete natural. Altfel, oricâte milioane bagi în bazine subterane, rămâi la fel de vulnerabil în fața capriciilor vremii, care bat tot mai des la ușă.