Cum distinge Codul fiscal contribuțiile la fondurile de pensii facultative?
Frontierele unificării fiscale: provocări și apărarea drepturilor contribuabilului în contextul produsului paneuropean de pensii
Proiectarea unui instrument paneuropean de pensii personale constituie o inițiativă strategică a Uniunii Europene, menită să consolideze piața unică a serviciilor financiare, să mobilizeze economiile particulare și să diversifice sursele de venit în perioada de retragere din viața activă. Totuși, propunerea Comisiei Europene, prezentată în documentul COM (2025) 840 final, care vizează modificarea Regulamentului (UE) 2019/1238, relansează dezbaterile privind granițele intervenției comunitare în sfera impozitării directe.
În acest context, Hotărârea Senatului României nr. 71/2026, prin care s-a stabilit conformitatea cu principiul subsidiarității și nerespectarea principiului proporționalității, oferă un punct de plecare esențial pentru analiza relației dintre țelurile pieței interne și competențele fiscale naționale.
Prezenta lucrare examinează consecințele acestei propuneri pentru independența fiscală a statelor membre, necesitatea stabilirii unor criterii precise de comparabilitate între produsele de pensii și riscul ca un regim fiscal preferențial să depășească strictul necesar pentru atingerea obiectivelor europene.
Pentru a completa analiza, sunt examinate deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene în dosarul C‑432/23 și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cauză Orde van Vlaamse Balies și alții împotriva Vlaamse Regering, din perspectiva protecției drepturilor contribuabilului, a proporționalității acțiunii autorităților și a secretului profesional al avocatului. Deși aceste precedenturi nu privesc direct regimul fiscal al PEPP, ele ajută la conturarea unui cadru analitic în care eficiența administrației fiscale trebuie echilibrată cu respectarea drepturilor fundamentale.
Îmbătrânirea demografică, presiunile asupra sistemelor publice de pensii și disparitățile în nivelurile de protecție socială dintre statele membre au determinat Uniunea Europeană să acorde o atenție crescută dezvoltării pensiilor suplimentare. În acest cadru, produsul paneuropean de pensii personale vizează să furnizeze persoanelor fizice un instrument voluntar de economisire pe termen lung, destinat să fie distribuit în mai multe state membre și să asigure continuitatea economisirii în situații de mobilitate transfrontalieră.
Regulamentul (UE) 2019/1238 a stabilit cadrul juridic al acestui produs, definind reguli uniforme pentru înregistrarea, fabricarea, distribuirea și supravegherea produselor care poartă această denumire. Prin urmare, instrumentul posedă o dublă dimensiune: una financiară și una socială, fiind destinat atât dezvoltării pieței interne, cât și consolidării veniturilor la pensionare.
Cu toate acestea, funcționarea unui produs de pensii personale nu depinde exclusiv de caracteristicile sale financiare sau de regulile de distribuire transfrontalieră.
Tratamentul fiscal al contribuțiilor, al randamentelor acumulate și al sumelor plătite beneficiarului poate influența decisiv atractivitatea produsului pentru economisitori.
Din această perspectivă, diferențele dintre regimurile fiscale naționale pot reprezenta un obstacol pentru dezvoltarea PEPP, dar ele reflectă, în același timp, opțiuni de politică fiscală legate de structura sistemelor de pensii, de redistribuirea veniturilor și de echilibrul bugetar.
Propunerea Comisiei Europene COM (2025) 840 final, adoptată la 20 noiembrie 2025, vizează modificarea Regulamentului (UE) 2019/1238.
În cadrul procedurii legislative europene 2025/0363(COD), problema tratamentului fiscal al PEPP se înscrie în dezbaterea mai amplă privind necesitatea de a reduce obstacolele care limitează dezvoltarea acestui produs.
Cum a câștigat România relevanță prin Hotărârea Senatului?
România a dobândit o relevanță instituțională distinctă în această dezbatere prin Hotărârea Senatului nr. 71 din 22 aprilie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 24 aprilie 2026. Senatul a constatat că propunerea respectă principiul subsidiarității, dar încălcește principiul proporționalității.
Această poziție permite formularea unei întrebări esențiale: în ce măsură obiectivul legitim al dezvoltării pieței europene a pensiilor suplimentare poate justifica intervenția asupra tratamentului fiscal acordat de statele membre produselor de pensii personale.
Un prim răspuns presupune delimitarea competențelor europene, identificarea efectelor măsurii propuse și evaluarea existenței unor instrumente mai puțin intruzive, capabile să atingă obiective comparabile.
În ceea ce privește pensiile, Codul fiscal distinge între contribuțiile la fondurile de pensii facultative, contribuțiile la fondurile de pensii ocupaționale și contribuțiile la produsele paneuropene de pensii personale (PEPP). Pentru fiecare dintre categoriile reglementate la art. 68 alin. (5) lit. g), g¹) și g²), este prevăzut un plafon de deductibilitate de 400 euro anual pentru fiecare persoană, în condițiile legale aplicabile.
În mod particular, contribuțiile la produsele paneuropene de pensii personale sunt reglementate prin raportare la Regulamentul (UE) 2019/1238 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019.
Acest regulament instituie cadrul european pentru produsul paneuropean de pensii personale, iar Hotărârea Senatului nr. 71/2026 privește propunerea de modificare a regulamentului respectiv, inclusiv aspecte referitoare la tratamentul fiscal al produsului.
Prin urmare, analiza cheltuielilor deductibile limitat presupune identificarea temeiului legal specific fiecărei categorii, verificarea plafonului aplicabil și respectarea condițiilor de determinare a venitului net.
Această abordare permite delimitarea cheltuielilor recunoscute fiscal de cele care, deși au fost efectiv suportate, nu pot fi deduse sau sunt deductibile numai în limitele stabilite de legiuitor.
Despre produsul paneuropean de pensii personale: PEPP a fost conceput ca un produs voluntar de economisire pe termen lung, complementar pensiilor legale și ocupaționale. Caracterul său particular constă în posibilitatea de a fi oferit și administrat la nivel transfrontalier, facilitând astfel mobilitatea lucrătorilor între statele membre fără a pierde drepturile acumulate.
Această caracteristică impune o armonizare parțială a regimurilor fiscale, deoarece diferențele naționale pot distorsionar piața și dezavantaja contribuabilii care se deplasează.
Totuși, orice intervenție europeană trebuie să fie proporțională și să nu atingă competențele naționale în materie de impozitare directă, așa cum a subliniat Senatul român în hotărârea sa.
Deși obiectivul PEPP este laudabil, trebuie să se evite o armonizare fiscală excesivă care să încurajeze competiția fiscală dintre statele membre. Protecția contribuabilului și secretului profesional al avocatului trebuie să rămână în centrul atenției, iar orice măsură trebuie să fie evaluată prin prisma principiului proporționalității, asigurând că beneficiul public justifică intervenția.