Codul fiscal ajustează baza de impozitare doar în cazuri precise!
Eliminarea unei entități juridice impune o analiză riguroasă a situației financiare, în special atunci când vorbim despre companii care aplică sistemul de colectare a TVA la încasare. O problemă frecvent întâlnită în practica contabilă vizează creanțele neîncasate, care trebuie eliminate din evidențe pentru a permite închiderea societății, însă procesul este condiționat de îndeplinirea anumitor cerințe legale și fiscale.
Potrivit punctului 328 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014, orice entitate care își încheie activitatea trebuie să demonstreze că a epuizat toate căile legale pentru decontarea datoriilor și creanțelor aflate în stare de prescripție. În contextul lichidării, firma este obligată să plătească integral toate obligațiile financiare către terți și să încaseze totalitatea sumelor cuvenite de la clienți. Creanțele care rămân neîncasate pot fi radiate din balanță doar după ce s-au realizat toate demersurile necesare pentru recuperarea lor.
Să luăm în considerare un scenariu concret: o societate comercială dorește să-și înceteze activitatea.
Aceasta se află într-o poziție financiară aparent clară, neținând cont de existența unor stocuri de mărfuri sau a unor datorii active. Totuși, pe bilanț figurează o factură neîncasată parțial, în valoare totală de 16.800 de lei, sumă care include și taxa pe valoarea adaugată.
Situația devine complicată deoarece clientul se află în imposibilitatea de a onora plata, deși firma debitoare continuă să funcționeze normal, fără a fi intrat în proceduri de insolvență.
Intrebarea esențială este cum se poate rezolva această blocaj pentru a finaliza procesul de închidere a companiei.
Din perspectiva TVA, regula generală prevede că taxa devine exigibilă la momentul producerii faptului generator sau la emiterea facturii. Însă, pentru persoanele impozabile care au optat pentru sistemul TVA la încasare, legislația fiscală face o excepție importantă.
În acest caz, exigibilitatea taxei nu mai intervine la data livrării sau prestării, ci abia la momentul încasării contravalorii, fie totale, fie parțiale, a bunurilor vândute sau a serviciilor furnizate.
Această amânare a momentului de colectare a TVA este specifică acestui regim special.
Codul fiscal reglementează ajustarea bazei de impozitare și anularea taxei colectate doar în circumstanțe precise.
Conform legii, TVA neexigibilă aferentă creanțelor neîncasate este anulată exclusiv dacă contravaloarea livrărilor sau prestațiilor nu se poate recupera din cauza intrării în faliment a beneficiarului sau ca urmare a aplicării unui plan de reorganizare, confirmat printr-o sentință judecătorească, care modifică sau elimină creanța creditorului.
Aici intervine nuanța critică pentru firmele care folosesc sistemul la încasare. Deoarece ajustarea bazei de impozitare este permisă legal doar în cazurile de faliment sau reorganizare menționate mai sus, atunci când o creanță este radiată din evidențe din alte motive (de exemplu, prescripția sau simplele imposibilitate de plată a clientului, fără intrarea în faliment), TVA neexigibilă devine exigibilă.
Cu alte cuvinte, amânarea plății taxei până la încasarea sumei nu mai este valabilă, iar firma lichidată trebuie să colecteze și să plătească TVA-ul aferent acelei tranzacții.
Procedura complexă de radierea unui SRL, PFA sau alte forme de entități a devenit un subiect extrem de relevant în ultimii ani. Statisticile Oficiului Național al Registrului Comerțului indică un număr record de peste 60.000 de firme radiate la nivel național în anul curent, cifra fiind cea mai mare din ultimii 12 ani.
Articolul 282 din Codul fiscal stabilește regulile de exigibilitate?
Această tendință reflectă o dinamism al pieței, dar și o necesitate de restructurare a mediului economic.
Pentru a gestiona corect aceste aspecte, profesioniștii recomandă consultarea unor ghiduri specializate.
O lucrare recentă, realizată de specialistul Vera Constantin și publicată de editura Rentrop & Straton, detaliază pas cu pas toată procedura de radiere. Aceasta acoperă nu doar aspectele tehnice, ci și cele fiscal-contabile, oferind studii de caz pentru situații dificile. Autorii subliniază importanța evitării erorilor comune, care pot duce la pierderi de timp și bani, precum și la probleme cu autoritățile fiscale.
În ceea ce privește tratamentul contabil concret, monografia propusă pentru eliminarea creanței neîncasate și colectarea TVA rezultată este următoarea: În primă instanță, se elimină din evidență creanța neîncasată prin creditarea contului de debitori (4111 sau 4118) și debitarea contului de venituri financiare sau pierderi financiare (654), după caz.
Următoarea operație constă în colectarea TVA-ului devenit exigibil. Se debitează contul de datorie fiscală către buget (4428) și se creditează contul de TVA colectată (4427). Apoi se închide contul de TVA colectată prin decontare, transferând soldul în contul de TVA de plată (4423).
Finalmente, la efectuarea plății către stat, se debitează contul de TVA de plată (4423) și se creditează contul de bancă sau casă (5121).
Legislația detaliată în Articolul 282 din Codul fiscal stabilește regulile de exigibilitate. Aliniatele relevante precizează că, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, există excepții de la regula generală.
În special, pentru persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, se aplică prevederi specifice privind momentul în care devine datorată taxa.
Articolul 287 din Codul fiscal, care tratează ajustarea bazei de impozitare, oferă cadrul legal pentru reducerea bazei de impozitare în anumite situații, inclusiv în cazurile de faliment sau reorganizare. Ajustarea este permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare sau a sentinței de intrare în faliment.
Termenul limită pentru efectuarea acestei ajustări este de 5 ani, calculat de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a fost pronunțată hotărârea relevantă.
De asemenea, norma prevede că ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. Efectuarea ajustării redeschide această rezervă pentru perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru operațiunea respectivă. Dacă, ulterior ajustării, se încasează sume aferente creanțelor respective, ajustarea inițială se anulează proporțional cu sumele recuperate, prin decontarea în perioada fiscală în care au loc încasările.
Pentru a înțelege integral aceste mecanisme, este util să ne referim și la normele metodologice și la legislația explicată în manualele contabile actuale, cum ar fi Cartea Verde a Contabilității sau ghidurile practice pentru anii următori. Aceste surse oferă exemple detaliate și monografii contabile complete, esențiale pentru orice contabil care se confruntă cu astfel de situații.
Procesul este complex și implică multiple etape, de la stingerea datoriilor fiscale la lichidarea activelor, motiv pentru care consultarea unor resurse specializate și aplicarea strictă a legislației contabile și fiscale este imperativă pentru o închidere curată și legală a societății.