Contractele publice au un regim juridic special!
Ce se întâmplă cu contractul de achiziție publică când furnizorul intră în insolvență: oprirea sau continuitatea colaborării
Procedura de insolvență poate lovi oricare entitate în relație contractuală cu o instituție publică, indiferent de natura obligațiilor.
Dar simpla declinare a capacității de plată sau declanșarea procesului de reorganizare nu duce automat la terminarea contractului. Conform legii, contractul rămâne valabil și activ, cerând o abordare specifică pentru continuitatea execuției.
În această situație, autoritățile contractante se bazează adesea pe instrumente de securizare financiară, precum scrisorile de garanție bancară, emise inițial pentru a asigura respectarea termenilor de livrare sau prestare. Legislația privind insolvența nu blochează mobilizarea acestor garanții, având în vedere caracterul unilateral și necondiționat al obligației de plată asumate de banca emitentă în favoarea beneficiarului – adică autorității publice.
Termenii cheie din acest context sunt: garanție bancară, autoritate contractantă, achiziție publică, reziliere unilaterală, operator economic aflat în insolvență.
Deși contractele de achiziție publică funcționează într-un regim juridic special, distinct de dreptul civil comun, acest lucru se datorează poziției de putere publică pe care o dețin operatorii economici ales prin proceduri competitive riguroase. Legea nr. 98/2016 guvernează atribuirea și executarea acestor contracte.
Caracterul derogator al procedurilor de selecție și al supravegherii exercitate de administrație nu justifică, prin sine, anularea sau retragerea unilaterală a contractului doar pentru că partenerul privat a intrat în insolvență.
Deși starea de insolvență a furnizorului duce inevitabil la pierderi economice – eventual absorbite de autoritatea contractantă – acest transfer de risc poate avea repercusiuni reputaționale semnificative asupra instituțiilor publice și a organismelor subordonate sau coordonate, care colaborează cu entități insolvente. Impactul negativ se întinde adesea în lanț, afectând subcontractanții, terții implicați în execuția parțială a lucrărilor sau chiar angajații acestora.
Autoritatea poate denunța unilateral contractul?
Conform articolului 123 alineatul (1) din Legea nr. 85/2014, contractele de achiziție publică păstrează efectele juridice chiar și după deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului.
Simplul fapt al insolvabilității nu este suficient pentru a justifica o denunțare unilaterală.
Mai mult, legea insolvenței interzice expres, sub sancțiunea nulității absolute, includerea în contracte a clauzelor care stipulează încetarea automată a acestora ca urmare directă a admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Totuși, există excepții. Administratorul judiciar, numit pentru a gestiona activitatea debitorului căruia i s-a suspendat dreptul de administrare, poate opta pentru denunțarea unilaterală a contractului dacă identifică pierderi economice disproporționate față de masa creditorilor, având ca scop optimizarea și maximizarea patrimoniului rămas.
Din perspectiva autorității contractante, dreptul de denunțare unilaterală, reglementat de articolul 223 alineatul (1) din Legea nr. 98/2016, se exercită în situația în care operatorul economic se afla deja în insolvență, lichidare sau lichidare judiciară la momentul semnării contractului. În acest caz, entitatea ar fi trebuit exclusă din competiția de atribuire, conform articolului 167. Astfel, această dispoziție vizează, în principal, faza de selecție, nu încetarea automată a unui contract deja în vigoare.
Situația se schimbă radical atunci când insolvența este însoțită de o neîndeplinire majoră sau esențială a obligațiilor asumate.
În acest context, analiză juridică se deplasează de la simpla existență a dosarului de insolvență către modul concret de executare a angajamentelor. Autoritatea contractantă poate activa mecanismele de reziliere sau încetare prevăzute în textul contractului și în dreptul comun, respectând normele imperative din Legea nr. 85/2014.
Relevanță deosebită are articolul 167 alineatul (1) litera g) din Legea nr. 98/2016, care sancționează încălcările grave sau repetate ale obligațiilor principale din contracte anterioare, acolo unde acestea au dus la terminarea anticipată, plata de despăgubiri sau alte sancțiuni echivalente – condiții care justifică excluderea operatorului din noile achiziții.
O soluție alternativă, extrem de importantă în gestionarea crizei insolvenței, este înlocuirea contractantului initial. Potrivit articolului 221 alineatul (1) litera b) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă poate înlocui operatorul economic insolvent cu altul, respectând procedurile de achiziție publică, pentru a asigura continuarea proiectului fără intreruperi majore.