Când se aplică TVA la transferul unui fond de comerț?
În 19 octombrie 2026, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, secțiunea C, a publicat decizia adottă de al doilea cameră a Tribunalului Uniunii Europene, formată din cinci magistrați, în dosarul T‑397/25. Hotărârea a fost emisă la 2 septembrie 2026.
Punctul central al litigiului a fost regimul aplicabil pentru deducerea TVA în contextul transferului unui fond de comerț. Societatea A&P Deco, care gestionează un centru de grădinărit, anteriora TVA aferentă construcției și amenajării clădirilor folosite în activitatea sa.
Apoi a transferat fondul de comerț către o altă entitate, păstrând totuși proprietatea imobilelor și punându-le la dispoziția cesionarului prin contracte de închiriere scutite de impozitare.
Autoritatea fiscală a cerut corectarea proporțională a deducerilor efectuate anterior, argumentând că proprietarul folosea acum bunurile pentru o activitate neimpozabilă. În apărare, A&P Deco a susținut că cesionarul continuă activitatea taxabilă preluată și că calitatea sa de succesor în transferul de active ar trebui să protejeze dreptul la deducere al cedentului.
Întrebarea juridică pusă instanței UE a fost următoarea: atunci când, odată cu transferul fondului de comerț, cedentul închiriază scutit de TVA imobilele către cesionar, care le utilizează pentru activitatea taxabilă preluată, are dreptul să păstreze deducerea TVA inițială sau este obligat să efectueze o regularizare, având în vedere că propria sa activitate a devenit una scutită?
Instanța europeană a Această obligație se naște atunci când, în urma unui transfer de active, proprietarul păstrează imobilul și îl închiriază scutit către cumpărătorul activității, care continuă să-l folosească pentru operațiuni impozabile. Prin urmare, trebuie recalculată deducerea TVA aplicată la achiziția, construcția, transformarea sau îmbunătățirea respectivului bun imobil.
Raționamentul magistraților se bazează pe ideea că dreptul la deducere este strâns legat de utilizarea efectivă a bunurilor pentru operațiuni supuse impozitării.
Conform articolului 168 și mecanismului din articolele 184-190, schimbarea de regim, de la exploatare comercială taxabilă la închiriere scutită (conform articolului 135(1)(l)), modifică condițiile inițiale ale deducerii.
Procedura de regularizare are rolul de a restabili coerența dintre dreptul la deducere și modul în care bunul este efectiv folosit.
Ce distincție face instanța între transferul unui drept de închiriere preexistent?
Deși regimul de transfer de active, prevăzut în articolele 19 și 29, scute transferul însuși de impozitare, acesta nu anulează efectele fiscale ale schimbării de utilizare la nivel de proprietar.
Instanța face o distincție importantă între transferul unui drept de închiriere preexistent, care poate fi inclus în fondul de comerț, și situația în care proprietarul constituie un drept nou de închiriere, păstrând imobilul în proprietate. În această a doua ipoteză, contractul de închiriere rămâne o operațiune separată și distinctă de transferul de active. Calitatea de succesor a cesionarului acoperă doar elementele efectiv cedate, nu și imobilul rămas în posesia cedentului.
Hotărârea se înscrie în linia jurisprudenței anterioare, confirmând și precizând deciziile Schriever (C-444/10) și Mailat (C-17/18).
Faptul că o operațiune poate fi calificată drept transfer de active, chiar dacă spațiile sunt doar închiriate către cumpărător, nu înseamnă automat că închirierea nou creată intră în perimetrul acestui transfer.
Instanța delimitează de asemenea cauza Mydibel (C-201/18), unde proprietarul continua să folosească bunul pentru propria activitate taxabilă, și cauza Faxworld (C-137/02), care viza o entitate creată exclusiv pentru pregătirea unei activități viitoare.
Principiul neutralității fiscale sprijină soluția regularizării, în detrimentul păstrării deducerii. Un cedent care închiriază scutit trebuie tratat la fel ca orice alt proprietar care desfășoară o activitate neimpozabilă. Utilizarea taxabilă realizată de chiriaș nu transformă închirierea scutită a proprietarului într-o operațiune supusă TVA.
În ceea ce privește efectele practice, pentru cazul analizat, corectarea fiscală la nivel de cedent este o obligație, nu o alegere lăsată pe mâna instanțelor naționale. Acestea vor trebui să aplice interpretarea europeană la situația concretă și să verifice calculul conform normelor aplicabile, inclusiv perioada rămasă de regularizare.
Hotărârea nu impune neapărat restituirea integrală a TVA-ului dedus și nu se aplică oricărei forme de închiriere, ci se limitează la ipoteza specifică a închirierii scutite analizate.
În practică, păstrarea imobilului și închirierea lui către cesionar trebuie evaluate fiscal separat de transferul fondului de comerț.