O taxă plătită în exces?
Plata repetată a contribuției la asigurările de sănătate (CASS) a devenit o problemă cronică, un subiect dezbătut obsesiv, dar rămas fără o soluție concretă. În prezent, mulți români sunt taxați de mai multe ori pentru același sistem medical: plătesc CASS din salarii, pensii, activități independente, dividende, dobânzi sau chirii.
Paradoxul? Indiferent de câte ori contribuie, acești cetățeni nu primesc servicii medicale suplimentare față de cei care achită taxa o singură dată.
O inițiativă legislativă recentă încearcă să îndrepte lucrurile, propunând ca salariații să nu mai plătească CASS pentru venituri suplimentare până la un plafon de 120.000 lei. Pentru sumele ce depășesc acest prag, contribuția s-ar aplica doar diferenței. Deși măsura pare logică, apare o întrebare legitimă: de ce acest tratament preferențial este rezervat doar salariaților? Ideal ar fi ca orice cetățean să contribuie o singură dată la sistemul sanitar, indiferent de sursa veniturilor sale.
Salariații, singurii beneficiari ai noii legi?
Să luăm exemplul unui pensionar care a cotizat zeci de ani la sistemul public de sănătate. Dacă acesta obține venituri din chirii sau dividende, este obligat să plătească CASS pentru orice sumă ce depășește pragul de 3.000 lei.
Este corect ca un salariat cu aceleași venituri extra să fie scutit, în timp ce un pensionar – care a susținut sistemul o viață întreagă – să fie taxat suplimentar?
Situația pensionarilor este cu atât mai delicată cu cât ei au contribuit constant de-a lungul carierei.
Sustenabilitate sau nedreptate fiscală?
În schimb, pentru alte categorii, calculul CASS se raportează la praguri de 6, 12 sau 24 de salarii minime brute, o abordare diferită de cea a salariaților sau a pensionarilor, care sunt taxați direct la venitul brut lunar.
Consider că și pensionarii ar trebui incluși neapărat în acest proiect de lege. Sigur, se va invoca din nou „sustenabilitatea sistemului sanitar”, însă nicio provocare financiară nu justifică o nedreptate evidentă. Mai mult, problema reală a sistemului nu este lipsa veniturilor, ci eficiența cheltuirii banilor publici; fără o gestionare responsabilă, nicio sumă colectată nu va fi vreodată suficientă.
Dacă acest proiect va trece de Parlament, noile prevederi ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie, anul viitor.