România digitală a devenit realitate, nu doar slogan electoral!
Ghișeul electronic înlocuiește progresiv pe cel fizic în administrația publică din România
10 septembrie 2026, 08:15 | Elena MARCU
Introducere Noțiunea de „România digitală” nu mai este doar un slogan de campanie electorală. Este o demonstrație zilnică pentru câțiva de milioane de locuitori. Platforme precum Ghișeul. ro și infrastructura Națională de Interoperabilitate au modificat esențial modul în care ne raportăm cu statul. În timp ce rândurile lungi în fața clădirilor administrative se reduc progresiv, o transformare discretă mută formalitățile din birourile rece pe ecranele smartphone-elor. Ideea pare atractivă, însă realitatea burocrătică se prezintă mai sofisticată.
Un serviciu accesibil prin internet nu devine automat un serviciu digitalizat în sensul plin al termenului.
Dacă cetățeanul trebuie să descarce un document de pe site, să-l umple, să-l tipărească, să-l semneze, să-l livreze personal și apoi să se întoarcă pentru a-l preia, atunci administratia nu a suprimat procedura obișnuită – a transferat doar o parte a ei pe rețea.
De aici naște întrebarea fundamentală a acestei analize: unde se oprește informatizarea administrației și unde începe, în adevărat sens, digitalizarea serviciului public? Această problemă nu se limitează la aspectul tehnic. ea implică structura organizatorică a statului, capacitatea instituțională, raportul dintre putere și cetățean, confidențialitatea informațiilor, disponibilitatea serviciilor și, în cele din urmă, validitatea actelor amministrative.
Administrația publică convencională s-a dezvoltat în jurul unei interacțiuni directe. Cetățeanul ajunge la birou, prezintă actele cerute, formulează solicitarea, iar autoritatea verifică, procesează și eliberează documentul.
Acest model rămâne indispensabil în numeroase circumstanțe, mai ales când este necesară prezenta corporeală, autentificarea identității sau exercitarea unor prerogative care nu pot fi înlocuite integral prin comunicație electronică.
Digitalizarea a transformat România într-un stat funcțional online!
Pe lângă aceasta, multe atribuții nu necesită, obiectiv vorbind, prezența fizică a persoanei. Plata unui impozit, verificarea unui datoriu fiscal, depunerea unei solicitări sau obținerea unui acte administrativ pot fi, în anumite circumstanțe, efectuate integral online. Problema constă în dacă administratia dispune de legislația și tehnologia necesare pentru a permite desfășurarea întregului proces în mediul virtual.
În studiul său intitulat Digitalizarea dreptului și administrației publice în contextul actual al pandemiei, Adrian Stoica examinează efectele tehnologiilor asupra dreptului și gestionării publice, plasând digitalizarea într-un cadru mai larg de modificare a activității administrative[1]. Această observație are relevanță și pentru sistemul român. Nu este suficiente ca o instituție să poată avea un site web, o adresă de e-mail sau o rubrică intitulată „Servicii online”.
Este necesar să se evaluateze dacă cetățeanul poate termina integral un serviciu fără a mai veni la schalterul fizic și dacă datele pe care administrația le deține deja sunt reutilizate, în loc să fie cerute din nou de la solicitant.
Din această perspectivă, modernizarea digitală a administrației poate fi interpretată ca o modificare a fluxului administrativ. Ghișeul virtual nu este doar o replica pe ecran a celui tradițional, ci poate exprima un alt mod de organizare a serviciilor publice.
Tranziția de la ghișeul clasic spre serviciul public electronic Ghișeul fizic are un rol administrativ clar. El constituie punctul material în care cetățeanul inițiază raportul cu autoritatea publică.
Aici, persoana prezintă cererea, livrează justificativele și așteaptă verificarea și elaborarea cererii de către funcționari.
Deși acest mecanism a funcționat decenii, nu este exclusiv sau perfect – dar pentru multe operații rutină, este în curs de înlocuire prin alternative digitale mai eficiente.