Ce prevede Legea privind contribuțiile la fondurile de pensii opționale?
În acest articol, vom discuta dacă ambii angajatori pot plăti salariatului o pensie facultativă, cum se aplică plafoanele și dacă funcția de bază contează.
Ce trebuie să știți pe scurt despre pensia opțională suportată de mai mulți angajatori: - Un angajat cu două contracte de muncă poate primi o pensie opțională de la ambii angajatori, nu doar de la cel în care are locul de muncă de bază. - Costul este deductibil în întregime pentru fiecare companie care plătește impozitul pe venit. - Pentru angajat, regula are două limite: 33% din salariul de bază la fiecare loc de muncă, pentru prestațiile cumulate lunare și 400 de euro pe an, în total, pentru toate contractele.
În afara acestor limite, suma devine impozabilă și supusă contribuțiilor sociale. Tratamentul fiscal al contribuțiilor plătite de angajator este reglementat de articolul 76 alineatul (4) litera (e) din Codul fiscal.
În conformitate cu aceasta, contribuțiile la un fond de pensii opționale în temeiul Legii nr. 204/2006 nu constituie venituri impozabile în scopul impozitului pe venit, nici cele care constituie contribuții la scheme de pensii opționale, astfel cum sunt clasificate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Fundele trebuie gestionate de entități autorizate stabilite în statele membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European sau de entități autorizate într-un stat care aderă la codurile de liberalizare ale OCDE.
Contribuțiile trebuie să fie suportate de angajator pentru angajații săi.
Exempția fiscală și contribuțiile de asigurare socială există în două limite simultan: - limita lunară comună de 33%: veniturile enumerate la articolul 76 alineatul (4) sunt acumulate lunar, nu depășind 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă; - limita anuală de 400 EUR pe persoană pentru contribuțiile la pensia voluntară.
În cazul în care angajatul plătește personal contribuția la pensia voluntară, articolul 78 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din Codul fiscal permite deducerea acesteia pe baza calculului impozitului pe venit pe salarii, în limita echivalentului în lei de 400 EUR pe an. Deducerea se aplică locului în care angajatul are funcția de bază, pe baza documentelor justificative.
Din martie 2026, JO L 8/2026 a introdus plafoane separate de până la 400 EUR pe an și pentru contribuțiile lucrătorilor la pensiile profesionale și la produsele paneuropene de pensii personale (PEPP).
Ce se întâmplă când angajatul plătește personal contribuția la pensia voluntară?
Aceste plafoane sunt separate de plafonul aplicabil pensiilor voluntare și plafonul pentru asigurările de sănătate voluntare și facturile medicale.
Deductibilitate pentru societate Pentru societățile care plătesc impozit pe venit, cheltuielile cu contribuții la pensiile voluntare ale angajaților sunt deductibile în întregime din calcularea rezultatului fiscal, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Codul fiscal.
Angajați în două societăți: pot plăti ambii angajatori pensiile voluntare? Un angajat care lucrează în temeiul unui contract de muncă individual cu două societăți (A și B), cu funcția de bază numai la A, poate beneficia de pensia voluntară a angajatorului din ambele societăți.
Atât societatea A, cât și societatea B (în cazul în care angajatul nu are funcția de bază) au dreptul să plătească o contribuție la un fond de pensii opțional ca prestație extra salarială.
Ambele societăți au dreptul legal de a acorda această prestație propriilor lor angajați. Este deductibil pentru întreprinderi până la 400 de euro sau 33%? Aceste două plafoane nu limitează deductibilitatea pentru întreprindere.
La nivelul angajatorilor, cheltuielile sunt deductibile în întregime pentru societățile care plătesc impozit pe venit, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Codul fiscal.
Tapul de 33% și plafonul de 400 EUR se referă la sistemul fiscal al angajatului: acestea determină în ce măsură contribuția plătită de angajator rămâne neimpostabilă și exonerată de contribuții sociale. Are importanță funcția de bază? Nu, nu sunt.
Exempția de la articolul 76 alineatul (4) litera (e) se aplică prestațiilor acordate de angajator angajaților săi proprii și nu este condiționată de existența funcției de bază în acest angajator.
Funcția de bază contează numai dacă lucrătorul își plătește propria contribuție salarială, situație în care deducerea din baza fiscală se aplică angajatorului în cazul în care funcția de bază este localizată, în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) litera (a).