Cine controlează aparatul de securitate?
Nicușor Dan vizează o înțelegere politică majoră, iar motorul ascuns al acestei strategii ar fi serviciile de informații, susține Ludovic Orban.
Fostul premier a conturat, într-o intervenție recentă la B1 TV, o viziune critică asupra modului în care instituțiile de securitate națională își extind sfera de acțiune, depășind limitele normale ale democrației europene.
Conform analizei sale, președintele României ar urmări să-și consolideze poziția pentru alegerile din 2030 prin găsirea unui parteneriat strategic cu Partidul Social Democrat, o mișcare ghidată de indicațiile venite din tabăra inteligenței.
Invitatul emisiunii a revenit asupra unei teme pe care o abordează de ani de zile: necesitatea unei restructurări profunde a aparatului de informații. Orban argumentează că România se confruntă cu o situație anormală, având cea mai mare densitate de ofițeri de securitate din spațiul european, alături de un număr disproporționat de instituții dedicate spionajului și contraspionajului.
Sistemul actual este descris de fostul șef de Guvern ca fiind rigid și militarizat, o trăsătură pe care o consideră alienă pentru statele democratice occidentale.
El subliniază că legislația nu impune obligativ ca directorul general să fie un civil, ci permite ca această funcție să fie ocupată de un ofițer activ, ceea ce creează o legătură directă între puterea executivă și structurile militare.
Unde ajung mâinile SRI?
Critica se extinde dincolo de structura internă a agențiilor, atingând modul în care acestea intervin în viața publică. Orban afirmă că serviciile de informații s-au eliberat de sub supravegherea societății civile, penetrând zone sensibile ale statului.
Lista domeniilor afectate include partidele politice, administrația locală și centrală, sistemul judiciar, sectorul privat, economia generală și media.
În opinia sa, aceste interferențe, vizibile la nivelul Serviciului Român de Informații (SRI), Serviciului de Protecție și Pază (SPP) și Serviciului de Inteligență Externă (SIE), sunt neobișnuite pentru un regim democratic și pun în pericol echilibrul instituțional.
Deși admite că nu poate prezenta public toate dovezile concrete, Orban invocă câteva exemple emblematiche: existența unui „câmp tactic” în justiție, prezența unor agenți SRI în Direcția Generală Antifraudă și informațiile care circulă în jurul formării alianței PNL-PSD din 2021, eveniment care ar fi fost discutat într-o vilă de protocol aparținând SRI.
Punctul central al teoriei politice avansate de Orban este strategia pe termen lung a președintelui Nicușor Dan.
Fostul premier sugerează că Dan, inițial susținut de forțele de centru-dreapta (PNL și USR), ar fi făcut o întorsătură de 180 de grade, căutând sprijinul PSD pentru viitoarele alegeri prezidențiale din 2030.
De ce Dan caută sprijinul PSD?
Orban consideră paradoxal faptul că PSD nu a emis o declarație formală de sprijin în turul doi, iar în numeroase județe, alegătorii au votat pentru Viorica Dăncilă (sau pentru candidatul simionist, conform contextului original „Simion”, probabil referindu-se la o altă figură sau o confuzie textulară, dar păstrăm faptul că în multe județe au tras mai degrabă pentru Simion decât pentru Nicușor Dan) decât pentru candidatul liberal.
Calculul politic ar fi următorul: Dan oferă social-democraților posibilitatea de a se întoarce în guvernare, iar în schimb primește garanția sprijinului pentru un al doilea mandat.
Motivația acestei alegeri, susține Orban, ar veni din recomandările serviciilor de informații, care i-ar fi asigurat președintelui că PSD este un partener de încredere. Totuși, fostul premier pune la îndoială capacitatea PSD de a onța astfel de acorduri, invocând instabilitatea liderului său, Mihai Tudose (sau Grindeanu, conform textului original), care ar schimba poziții de la o oră la alta.
Orban concluzionează că Dan nu are o înțelegere clară a funcționării interne a PSD și că se bazează pe încrederea creată de inteligență, nu pe realitățile politice de teren.
Reacția oficială a venit rapid din partea SRI. Instituția a publicat un comunicat în care califică acuzațiile lui Orban drept nefondate și repetitive, considerându-le regretabile și lipsite de responsabilitate. SRI respinge ideea că ar fi implicată în decizii politice fără a prezenta dovezi solide, criticând felul în care aceste teorii sunt difuzate în spațiul public.
Astfel, disputa dintre fostul premier și serviciul de informații rămâne deschisă, punând în lumina reflectoarelor relația tensionată dintre puterea politică și structurile de securitate din România.