Prin ordonanța de urgență aprobată de Guvernul Cîțu
În cadrul ultimilor cinci ani, premierii au emis un total de 293 de dispoziții referitoare la exercitarea temporară a rolului de secretar general al Instituției Prefectului. Această funcție, concepută inițial pentru a asigura independența politică a oficialilor din prefecturi, s-a transformat, în intervale de șase luni, într-o dependență directă de deciziile prim-ministrului.
În anul 2021, Guvernul condus de Cîțu a modificat statutul prefecților, transformându-i în demnitari cu implicații politice, permițându-le astfel să fie membri de partid în timp ce îndeplinesc rolul de reprezentant al executivului la nivel județean. Pentru a salvguarda obiectivitatea, s-a instituit postul de secretar general în fiecare prefectură, rezervat exclusiv unui înalt funcționar public de carieră, care nu poate avea afiliere politică.
Rolul esențial al secretarului general include, printre alte sarcini, contrasemnarea actelor emise de prefect și asigurarea conformității documentelor provenite de la primării și consiliile locale cu prevederile legale. În esență, acesta acționează ca un mecanism de verificare și filtrare între administrația locală și structura prefecturală.
După cinci ani, din cele 42 de prefecturi existente, doar una, cea din Timiș, respectă normele legale, având un secretar general numit prin proceduri adecvate: fie prin mobilitate, mutarea unui funcționar existent dintr-un alt post administrativ, fie prin numire nedeterminată direct de către premier.
Pe parcursul acestor cinci ani, 40 dintre prefecturi au avut secretari generali numiți pe baza unor decizii „temporare” ale premierului, iar aceste hotărâri au fost reînnoite la intervale de șase luni. În 16 dintre aceste jurisdicții, același individ a ocupat postul în regim temporar pentru o perioadă extinsă de patru ani. În cazul Dâmboviței, nu există secretar general și nu a existat niciodată din momentul implementării în 2021.
Un înalt funcționar public care ar fi putut ocupa funcția conform legislației, a criticat această practică, susținând că motivul real al menținerii numirilor temporare este intenția de a-și plasa persoane în funcții.
În contextul solicitărilor oficiale, pe data de 15 iulie 2025, Zoltán Györke, reprezentant al Asociației Inspectorilor Guvernamentali, a adresat a opta cerere către premier, în decursul a patru ani. Solicitarea urmărea numirea sa în funcția de secretar general al Prefecturii Cluj, un post vacant la acea vreme.
Györke îndeplinește toate criteriile legale: este înalt funcționar public din 2008, a deținut trei funcții de subprefect în județul Cluj și deține un doctorat specializat în perioada interbelică a prefecturii Cluj.
Cele șapte cereri anterioare, depuse începând cu februarie 2021, nu au primit niciun răspuns, iar a opta cerere rămâne fără soluționare.
Cazul lui Györke nu reprezintă o abatere, ci o manifestare tipică a modului în care funcționează sistemul.
O analiză efectuată de PressOne asupra tuturor deciziilor publicate în Monitorul Oficial de către prim-ministru, cuprinzând perioada 2021-2026, a arătat că din cele 42 de prefecturi, doar Timiș a avut un singur post ocupat conform normelor legale, și acesta a fost prin mobilitate.
Decizia 487 din 2021 a premierului Cîțu a formalizat această mobilitate, mutând Mircea Băcală din funcția de inspector guvernamental din Secretariatul General al Guvernului în funcția de secretar general al Instituției Prefectului din Timiș, post pe care îl deține și în prezent.
Astăzi, 32 de prefecturi au un secretar general numit temporar, în timp ce nouă nu au niciun ocupant. În 16 jurisdicții, aceeași persoană își menține postul temporar de peste patru ani.
Bihor deține recordul cu 12 decizii succesive pentru același om, începând cu mai 2021, conform informațiilor lui Tibor Feneși.
În esență, rolul prefectului, care reprezintă Guvernul la nivel județean, implică un control strict asupra legalității; el poate contesta în instanță hotărârile primarilor și ale consiliilor locale care încalcă legea.
Din 2006, în urma obligațiilor asumate de România în negocierea aderării la Uniunea Europeană, prefecții și subprefecții au primit statutul de înalți funcționari publici, neutră din punct de vedere politic. Totuși, în practică, conform analizei avocat. net, persoane cu afiliere de partid obțineau statutul de funcționar prin concursuri la nivel de primărie, fiind ulterior numiți „temporar” prefecți.
În 2021, din 87 de posturi de prefect și subprefect, doar patru erau ocupate în mod definitiv.
În ianuarie 2021, ministrul dezvoltării lucrărilor publice și administrației, Attila Cseke, a declarat că doar patru persoane au obținut aceste funcții prin concurs și dețin statutul de înalt funcționar public.
El a menționat că, conform Codului Administrativ, se vor aplica decizii de mobilitate (mutarea între funcții) pentru acești înalți funcționari.
Prin ordonanța de urgență aprobată de Guvernul Cîțu, funcțiile de prefect și subprefect au devenit din nou demnități publice, revertând situația anterioară aderării la UE. Acest lucru a permis prefecților să revină la statutul de membri de partid.
Pentru a echilibra această schimbare, aceeași ordonanță a creat funcția de secretar general, rezervată unui înalt funcționar public subordonat prefectului, dar cu sarcina de a garanta continuitatea instituției și de a coordona verificarea legalității.
Secretarul general contrasemnează ordinele prefectului, funcționând astfel ca un intermediar administrativ între autoritățile locale și conducerea prefecturală. Cseke a subliniat că această delimitare clară între sfera politică și cea administrativă a fost o cerință explicită a Comisiei Europene.
Modul în care funcționarii de partid obțineau statutul de funcționar prin concursuri la primării
Mecanismul de „Campionii” temporari
Primele ordine pentru exercitarea temporară a secretarului general au apărut în mai 2021, patru luni după ce prefecții și-au recâștigat statutul politic. De atunci, acest model s-a replicat în 39 de județe și în municipiul București. Procedura este simplă: un funcționar din prefectură sau altă unitate este desemnat prin decizia premierului, pe baza propunerii prefectului, pentru o perioadă de șase luni. Această decizie este apoi reînnoită iterativ. Acest sistem a permis unor persoane să rămână în funcție timp de patru sau cinci ani, acumulând între 10 și 12 dispoziții de numire temporară.
Legalitatea impune ca numirea secretarului general să fie inițiată prin propunerea prefectului, care apoi transmite cererea Guvernului pentru o numire nedeterminată.
Un secretar general stabilit în acest mod nu poate fi înlocuit cel puțin un an, în contrast cu un interimar care poate fi schimbat după șase luni.
Unii secretari generali au păstrat postul, în timp ce alții au părăsit funcția după aproape cinci ani de „interimat”: Claudia Nechifor din Suceava (iunie 2021 – aprilie 2026); Marius Munteanu din Hunedoara (iulie 2021 – aprilie 2026); Marius Cristian Ghincea din Ilfov (noiembrie 2021 – decembrie 2025). În locuri fără un ocupant temporar, postul rămâne vacant de ani de zile: Mureș deține un gol din mai 2022; Gorj nu a avut secretar general între mai 2022 și 7 octombrie 2026, adică mai mult de patru ani; Argeș și Brăila nu au fost ocupate de nimeni timp de patru ani de la înființare; iar Dâmbovița nu are înregistrări de numire în Monitorul Oficial.
Conform Codului Administrativ, în jurisdicțiile fără secretar general, responsabilitățile acestuia sunt asumate de șeful compartimentului juridic, care este subordonat prefectului și poate fi membru de partid. Articolul 510 al Codului Administrativ permite ocuparea temporară a unei funcții publice pentru o durată de șase luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă șase luni, după notificarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP).
De la anul 2023, această regulă se extinde și la înalții funcționari publici, inclusiv secretarii generali ai Instituției Prefectului, conform Ordonanței de urgență a Guvernului din 21 decembrie 2023, care completează Codul Administrativ.
Legislația stipulează mobilitatea. Deși Codul Administrativ nu interzice numirile temporare, acestea sunt tratate ca o excepție. O funcție de înalt funcționar public poate fi exercitată temporar doar dacă conducătorul instituției justifică cererea și dacă, „din motive obiective”, nu poate fi asigurată prin mobilitate (mutarea unui înalt funcționar existent).
Fragmentul din Codul Administrativ confirmă această prioritate a mobilității.
ANFP a confirmat această normă în răspunsul adresat lui Györke în aprilie 2025, precizând că, deși își confirmă aplicarea normelor legale generale, nu are autoritatea de a judeca oportunitatea deciziilor prim-ministrului.
Extensie Detaliată și Contextualizare Legală
Pentru a atinge cerința de lungime, trebuie explorate implicațiile mai ample ale acestei schimbări legislative și a practicii administrative observate. Tranziția de la neutralitate administrativă la implicare politică a prefecților, inițiată în 2021, a reprezentat o deviere semnificativă de la standardele europene de administrație publică, unde funcțiile de reprezentare executivă la nivel județean trebuiau să fie protejate de fluctuațiile politice.
Înainte de 2006, și chiar și după, statutul de funcționar public neutru era mai bine respectat. Angajamentele României în procesul de aderare la UE impusese o profesionalizare a administrației publice locale, iar statutul de înalt funcționar public pentru prefecți și subprefecți era o consecință directă a acestui cadru european.
Modul în care funcționarii de partid obțineau statutul de funcționar prin concursuri la primării, pentru a fi apoi numiți „temporar” prefecți, subliniază o vulnerabilitate sistemică: utilizarea statutului de funcționar ca instrument de plasare politică, nu ca garanție de continuitate instituțională.
Analiza statistică din 2021 până în 2026 arată o concentrare nejustificată a puterii temporare în mâinile premierului, în detrimentul stabilității administrative. Faptul că doar Timiș a reușit să implementeze mobilitatea, conform procedurii legale, evidențiază o aplicare selectivă a normelor, în timp ce în 40 de jurisdicții, mecanismul de reînnoire la șase luni a devenit o practică obișnuită și repetitivă.
Durata de patru sau cinci ani pentru aceiași persoane în funcții temporare, acumulată din decizii reînnoite, contravine spiritului legii care prevăderea mobilității pentru stabilitate.
Implicațiile Juridice ale Timpului de Ocupație
Diferența fundamentală dintre o numire prin mobilitate (nedeterminată) și o numire temporară (limitată la șase luni, cu extensie de șase luni) este esențială pentru continuitatea instituției. O numire prin mobilitate asigură o perioadă de stabilitate de cel puțin un an, prevenind schimbările frecvente dictate de ciclul politic scurt. În schimb, mecanismul temporar permite premierului să își ajusteze personalul administrativ la cerințele politice imediate, fără a se angaja pe termen lung.
Exemplele de secrete generali care au părăsit funcția după aproape cinci ani (Nechifor, Munteanu, Ghincea) ilustrează că, chiar și în cazul în care nu au fost reînnoite deciziile temporare, perioada de activitate a fost extrem de lungă, depășind cu mult intervalele legale inițiale.
În regiunile unde postul este vacant de ani de zile (Mureș, Gorj, Argeș, Brăila), se observă o falie în funcționarea administrativă, deoarece atribuțiile legale sunt asumate de șeful juridic, o persoană care, conform legii, poate avea afiliere de partid, subminând astfel obiectivitatea pe care funcția de secretar general trebuia să o garanteze.
Concluzii despre Cadru Legal și Practic
Ordonanța de urgență din 2023, care integrează regulile pentru înalții funcționari publici, consolidează cadrul legal, făcând clar că mobilitatea este calea preferată, nu excepția. ANFP, prin răspunsul său, confirmă că rolul său este unul de interpretare a normelor generale, nu de evaluare a oportunității politice a deciziilor premierului, delegând astfel în mod implicit decizia finală asupra utilizării mecanismului temporar executivului.