Românii au suportat tot greul!
Gestul de rămas-bine al prim-ministrului Ilie Bolojan s-a transformat într-o declarație de intenții, nu într-o dovadă a succesului. În timp ce șeful executiv se arată satisfăcut de sine, țara rămâne într-o stare de nemulțumire generalizată.
Bilanțul prezentat subliniază că schimbele au fost impuse prin necesitate, că prețurile plătite au fost inevitabile și că rezultatele sunt remarcabile, în timp ce vinovații pentru eșecuri sunt, conform tradiției, căutați în altă parte.
Totuși, dincolo de cifrele expuse în raportul oficial, România se confruntă cu o economie slăbită, o societate nemulțumită, un Parlament care a pierdut luni întregi în mijlocul unei crize și un PNL divizat de lupte interne.
Întrebarea centrală nu se limitează la acțiunile întreprinse de Bolojan, ci se extinde și asupra obiectivelor pe care nu a reușit să le atingă.
În prezentarea sa, Bolojan susține că a preluat puterea într-o țară cu un deficit de 9,3% din produsul intern brut, la marginea unei crize financiare grave. Pentru a corecta situația, guvernul a crescut taxa pe valoare adăugată, a tăiat cheltuielile și a aplicat politici de austeritate. Printre realizările principale enumerate în bilanț se numără scăderea deficitului bugetar, evitarea coborârii ratingului suveran și reluarea fluxului de investiții.
Conform datelor oficiale, deficitul a coborât de la 102,5 miliarde de lei în primele opt luni ale anului 2025 la 78,5 miliarde în aceeași perioadă a anului 2026.
Investitiile au crescut de la 82 la 107 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile pentru personal au scăzut cu 4,3 miliarde de lei.
Cu toate acestea, reducerea deficitului nu echivalează automat cu redresarea economică, mai ales când premierul recunoaște că consumul a scăzut și că ritmul de creștere s-a pierdut.
Românii au fost cei care au suportat greul. A fost reformarea statului suficientă? Bolojan a admis că familiile au fost lovită de scumpiri și de pierderea puterii de cumpărare, dar a justificat creșterea taxei pe valoare adăugată ca o măsură urgentă pentru a umple bugetul.
Aici se nasc întrebări pe care raportul nu le cât din corecția fiscală a fost obținut prin sacrificiul cetățenilor și cât prin eliminarea reală a risipei administrative?
PSD, vinovatul universal?
Deși se invocă tăierea cheltuielilor și reorganizarea aparatului de stat, problemele structurale rămân neîncheiate: companii publice neeficiente, sistem energetic scump, proiecte de investiții supracontractate și dezechilibre în sănătate.
Cinci luni de guvernare provizorie nu constituie o realizare politică notabilă. După înlăturarea guvernului la 5 mai, Bolojan a rămas ca prim-ministru interimar, iar țara a trecut printr-o serie de încercări eșuate de numire și negocieri fără rezultat final.
Deși nu poate fi considerat singurul vinovat, nici nu poate susține că responsabilitatea sa s-a terminat odată cu pierderea majorității parlamentare. Un lider politic trebuie să fie capabil nu doar să formuleze politici, ci și să asigure sprijinul necesar pentru punerea lor în aplicare. O reformă care nu supraviețuiește politic autorului său ridică întrebări serioase despre modul în care a fost gestionată.
PSD a fost folosit ca explicație universală pentru eșecuri. În raportul final, Bolojan a acuzat partidul social-democrat că a sabotat reformele și că a provocat căderea guvernului pentru a apăra interesele vechiului sistem.
Totuși, existența blocajelor din partea partenerilor nu eliberează premierul de obligația de a gestiona conflictele și de a construi compromisuri funcționale. Politica nu este o ședință administrativă în care șeful impune obiective, iar ceilalți le execută pasiv.
Nemulțumirile nu vin doar din exterior, ci și din interiorul partidului de guvernanță.
Într-o ședință a conducerii liberale, Adrian Veștea a criticat întârzierea bugetului și problemele create administrațiile locale.
Nicoleta Pauliuc a subliniat decizii insuficient evaluate, iar alți lideri au contestat modul în care partidul este condus prin structuri provizorii și prin amânarea alegerilor interne.
Autoritatea lui Bolojan este pusă la îndoială chiar în organizația pe care o conduce. PNL a hotărât să sprijine instalarea cabinetului condus de Luca Niculescu, dar a decis să treacă în opoziție. Un partid care a guvernat ajunge să voteze pentru instalarea altui guvern și să părăsească puterea, o situație greu de prezentat ca o victorie politică.
Reforma nu înseamnă doar a avea dreptate. Bolojan pleacă susținând că a demonstrat că se poate guverna diferit. Dar eficiența administrativă, oricât de importantă, nu înlocuiește abilitatea de negociere, comunicarea cu publicul și asumarea costurilor sociale. România avea nevoie de corecții bugetare, dar avea nevoie și de stabilitate politică, predictibilitate și de un program de reforme capabil să reziste schimbării majorităților. Bolojan lasă în urmă reforme neterminate și un eșec politic pe care nu poate atribui integral adversarilor. Acesta este tocmai bilanțul care lipsește din discursul său de rămas-bine.