Cine susține AfD în România?
Fostul premier Ilie Bolojan a reacționat la atacul șefei extremiștilor AfD, Alice Weidel, la migranții români: „Există și politicieni români care alimentează asemenea manifestări”, spune Bolojan. Reamintim că AfD, extrema dreaptă din Germania, este susținută în România de partidul extremist AUR, în frunte cu George Simion, Dan Dungaciu și Gheorghe Piperea: Declarația liderei AfD, Alice Weidel, potrivit căreia românii „jefuiesc” sistemul social german, este inacceptabilă.
Sutele de mii de români care trăiesc în Germania merită respect. Sunt oameni care muncesc, plătesc taxe, își cresc familiile și contribuie la economia țării în care trăiesc. Posibilele încălcări ale legislației se tratează individual, iar nicio generalizare pe motiv de naționalitate nu poate justifica discriminarea.
Din păcate, Retorica xenofobă și extremistă nu are legătură cu adevăratul patriotism.
Cei care se pretind patrioți își caută aliați politici printre cei care au valori și principii care le permit românilor să trăiască bine și să fie respectați, atât în țară, cât și în afara granițelor.
Cum afectează declarațiile comunitatea?
Relația dintre AUR și AfD nu este doar o coincidență ideologică, ci o alianță strategică care amplifică mesajele extremiste. George Simion și echipa sa au adoptat retorica germană despre „jefuirea” sistemului social, transformând-o în argument electoral intern.
Această simbioză permite extremiștilor români să se poziționeze ca voce a naționalismului european, iar AfD găsește în AUR un partener regional care extinde influența lor dincolo de granițele Germaniei.
Pentru cei peste 2 milioane de români rezidenți în Germania, aceste declarații nu sunt doar zgomot politic, ci o amenințare directă la integrarea lor socială. Atacurile publice pot declanșa reacții la nivelul comunităților locale, afectând accesul la servicii și percepția publică. Bolojan subliniază că generalizarea pe bază de naționalitate este o formă de discriminare structurală, iar răspunsul corect este tratamentul individual al cazurilor, nu etichetarea întregii comunități.