De ce toate partidele vrea un stat mai mic?
Politică la minut by Recorder, 2 octombrie 2026 — PODCAST. De ce partidele vin cu aceleași soluții la problemele României?
Teodora Munteanu, Politica la minut. Guvernul Mureșan nu a reușit să obțină votul de încredere al Parlamentului, iar România are nevoie în continuare de un guvern cu drepturi depline. Totuși, indiferent de configurația politică care va ajunge la guvernare, soluțiile de politici publice propuse de politicieni, din perspectiva economică, sunt remarcabil de similare.
Multe idei par cam aceleași: un stat mai suplu, taxe și impozite mai mici, ajutoare sociale mai greu de accesat, sprijin pentru primari și baroni locali, dar și absența totală de idei noi despre un viitor model de creștere.
În noul episod al podcastului „Politică la minut” by Recorder, Vlad Adamescu și Răzvan Petri analizează cum s-a ajuns ca, dincolo de diferențele și istoricul partidelor, declarațiile populiste și viziunile extremiste, politicienii să aibă aproape aceeași rețetă pentru economia României, în paradigma care dominează țara de mai bine de treizeci de ani.
O observație remarcabilă adusă de Vlad Adamescu în podcast este că, indiferent de orientarea ideologicală declarată, toate principalele forțe politice din România par să convergă spre o viziune comună: reducerea mărimi statului prin scăderea cheltuielilor curente, mai ales în administrație publică și angajări bugetare. Această tendință nu este doar o reflexie a presiunilor fiscale interne, ci și a influenței modelelor neo-liberale promoveate de instituții internaționale în ultimele trei decenii.
Chiar și partidele care se prezintă ca progresiste sau social-democrate au adoptat, în practică, retoriče care evită să vorbească de creșterea salariilor în sectorul public sau de extinderea serviciilor de sănătate și educație, preferând în loc să sublinieze eficiența și digitalizarea ca soluții universale.
Unde sunt ideile noi pentru creșterea României?
Acest consensus tacit sugerează că dezbaterile reale despre rolul statului în economie au fost în mare parte înlocuite de discuții tehnice despre modul de a face mai puțin stat, nu despre dacă ar trebui să fie mai mult sau mai puțin prezent în viața cetățenilor.
Răzvan Petri subliniază o lacună pericolosă în dialogul public: niciuna dintre propunerile discutate nu abordează în mod profund necesitatea de a diversifica sursele de creștere economică în România. Deși se vorbește frecvent despre atragerea investițiilor straine, modernizarea infrastructurii și sprijinul antreprenoriatului, aceste măsuri rămân încadruite în același paradigmat de creștere conduită de consum și importuri, fără să se încerce seriamente o tranziție spre un model bazat pe inovare, producție înaltă valoare sau economie circulară.
De exemplu, puține partide menționează explicit necesitatea de a crește investiile în cercetare și dezvoltare sub 1% din PIB, sau de a crea clustere industriale în regiunile moins dezvoltate.
În schimb, se preferă soluții ușoare de comunicat, așa cum ar fi reducerea TVA pentru unele produse sau vouchere pentru turism intern, care, deși pot avea efecte pe scurt termen, nu adresă problemele structurale precum dependența de muncă necalificată, fuga de creieri sau dezegalitățile regionale.
Această lipsă de imaginare economică, conform Petri, explică de ce, indiferent de cine guvernează, România pare să se miște în cerc, repetând aceleași greșeli de politici care au caracterizat perioada post-1989.