De ce e greu să guvernezi?
La summitul „Rethink România 2026”, desfășurat vineri la Sinaia, Ilie Bolojan a arătat cum stau lucrurile cu colaborarea dintre partide. Președintele PNL a fost direct: în orice formațiune politică există oameni raționali, capabili de dialog.
Dar cu „golanii”, cum îi numește el, e greu să faci treabă.
Bolojan a explicat că experiența sa ca premier i-a permis să vadă că, chiar și în rândurile celor cu probleme, există parteneri raționali care respectă angajamentele. Acești colegi permit mișcarea anumitor piese din mecanismul politic, spre deosebire de comportamentul haotic al celorlalți. Liderul liberal a amintit de perioada petrecută la Oradea, unde a condus coaliții mai mici, inclusiv cu UDMR și PSD. Această istoric de cooperare l-a pregătit pentru provocările actualei coaliții de guvernare, formată din patru partide.
Este o structură extrem de complicată, mai ales având în vedere istoricul conflictual și tensiunile personale dintre actorii implicați.
Ce s-a întâmplat la masă?
Strategia lui Bolojan s-a bazat pe corectitudine și mediere.
Inspirându-se din succesul relației bune cu UDMR de la Oradea – unde era considerat cel mai mare susținător al UDMR din interiorul PNL –, a crezut că respectul reciproc și efortul de a rezola disputele vor funcționa și la nivel național.
Era conștient de natura dureroasă a măsurilor necesare, știind că nicio restructurare nu se realizează fără costuri, atât sociale, cât și politice. Contextul era agravat de anii în care s-a promis poporului fericire prin mecanisme economice imposibile, un „perpetuum mobile” inventat doar de politicieni.
Ce rămâne de făcut?
Această disonanță a dus la situații în care, deși se stabilia un acord la prânz, seara aceiași parteneri, prezenți la masă, negau verbal ceea ce tocmai acceptaseră, fiind „toate” de către programele de televiziune.
În ceea ce privește aspectele bugetare, Bolojan a menționat că, după alegerile din 2025, presiunea pentru reducerea deficitului a devenit copleșitoare. Situația era critică deoarece, prin promisiuni repetate făcute partenerilor internaționali și Comisiei Europene, Guvernul își pierduse credibilitatea, fiind amânat constant. Immediat după alegerile prezidențiale din 2025, necesitatea acționării a fost urgentă, deficitul atingând niveluri cunoscute. El a explicat logica tehnico-bugetară: echilibrarea conturilor nu se face instantaneu prin tăieri bruște.
Procesul necesită timp, iar eliminarea personalului sau a programelor declanșează valuri de îmbolnăviri în masă și contestații la instanțe, întârziind efectele dorite.
Deși s-au făcut pași importanți, aceștia au fost parțiali, iar Guvernul s-a simțit „cu spatele la zid” din cauza lipsei de încredere. Reducerea cheltuielilor a fost cea mai dificilă măsură, generând cele mai mari probleme, spre deosebire de restructurarea veniturilor, asupra căreia existau consensuri largi. Plafonarea cheltuielilor a funcționat relativ bine, dar intervenția asupra structurii de cheltuieli a stârnit rezistențe. Bolojan a concluzionat că, indiferent de cine va urca la putere, fără această muncă de restructurare, echilibrarea fiscală rămâne o utopie.