Câtă apă caldă se pierde în pământ?
Sistemul de termoficare din București a ajuns sub o presiune uriașă: ELCEN injectează volume masive de apă pentru a contracara pierderile uriașe din rețeaua Termoenergetica.
Compania Electrocentrale București a fost nevoită să ia o măsură extremă pentru a menține în funcțiune sistemul de termoficare al Capitalei.
Astfel, pompează suplimentar 1.860.000 de litri de apă fierbinte în fiecare oră.
Această decizie strategică înseamnă introducerea a 1.860 de tone de agent termic pe oră peste debitul normal și vine ca o reacție directă la defecțiunile cronice și la șantierele nesfârșite de pe magistralele Termoenergetica.
Reprezentanții ELCEN descriu situația ca fiind critică. O cantitate colosală de apă tratată riguros se scurge inutil în sol, înainte să ajungă la bucureșteni.
De ce funcționează centralele în regim de avarie?
Din cauza acestor spărturi majore din rețea, agentul termic pierde din temperatură și presiune pe traseu, așa că locuințele rămân cu caloriferele călduțe și fără apă caldă la parametri normali.
În plus, apa rece băgată în sistem pentru a acoperi pierderile se amestecă pe retur cu agentul termic și îl răcește prematur, înainte să se întoarcă în cazane. Deși ELCEN susține că n-a oprit livrarea, infrastructura e strânsă cu ușa.
La CET București Sud, debitul de adaos a sarit de 900 de tone pe oră, ceea ce înseamnă că doar în zona aceea sistemul trebuie să suplinească 15.000 de litri de apă în fiecare minut.
Analiza tehnică arată un decalaj periculos față de normele contractuale. În acte e prevăzut un debit de adaos de 400 t/h și unul de avarie de 600 t/h. În realitate, pe teren se înregistrează valori duble față de contract și cu 50% mai mari decât pragul critic de avarie. Asta înseamnă că echipamentele din centrale sunt forțate să meargă la capacități care depășesc orice scenariu de criză luat în calcul inițial.
Pierderile de căldură disipate prin aceste volume uriașe de apă se compară cu producția unui cazan de 100 Gcal/h.
Ce riscuri majore aduce această situație?
Solicitarea asta excesivă pune în pericol integritatea centralelor.
Instalațiile de tratare a apei sunt suprasolicitate și procesează volume mult mai mari decât cele pentru care au fost proiectate, chiar și în regim de avarie.
În primul rând, consumul de resurse, reactivi chimici și energie explodează. Apoi, pompele și sistemele de tratare se pot defecta prematur din cauza uzurii la parametri extremi. Cel mai mare pericol rămâne însă instabilitatea întregului sistem. Dacă pierderile merg în acest ritm, centralele nu vor mai putea compensa necesarul de apă, iar parametrii de funcționare vor fi compromisi total.
Problema depășește simplul confort termic. ELCEN funcționează în cogenerare – produce simultan energie electrică și termică.
Cine trage ponoasele în acest conflict?
Suprasolicitarea echipamentelor amenință direct stabilitatea Sistemului Energetic Național.
Dacă grupurile energetice s-ar opri din cauza acestor avarii, Bucureștiul s-ar putea trezi nu doar fără căldură, ci și cu probleme grave în alimentarea cu curent.
ELCEN a ținut să delimiteze clar responsabilitățile: producătorul livrează agentul termic până la punctul de delimitare, în timp ce gestionarea, întreținerea și modernizarea rețelei cad exclusiv în sarcina Termoenergetica. Investițiile în centrale sunt obligatorii, dar ELCEN avertizează că ele sunt egale cu zero fără o rețea de termoficare pusă la punct.
Pierderile uriașe din rețeaua Capitalei pun sub semnul întrebării siguranța energetică a orașului. Pentru ca bucureștenii să trăiască din nou în condiții normale, lucrările de la centrale și reabilitarea magistralelor trebuie să meargă în mână, nu separat.
Altfel, resursele produse cu eforturi uriașe se vor scurge în continuare în pământ, transformând un serviciu public vital într-o sursă permanentă de riscuri.