Bucureștiul: 5 studenți pentru fiecare loc de cazare?
În centrele universitare din România există în medie 4,5 studenți pe un loc de cazare. Această presiune, semnificativă la nivel național, este dată de o ofertă insuficientă față de o cerere în continuă creștere.
Conform analizei Cushman & Wakefield Echinox, cele patru mari centre academice – București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara – găzduiesc peste 361.000 de studenți, adică 62% din totalul național.
Totuși, oferta de cazare, publică și privată combinate, ajunge la doar 80.000 de locuri. Din aceste 80.000, aproximativ 94% aparțin sectorului public, iar doar 6% sunt private. Această disparitate generează media de 4,5 studenți pe loc, dar situația variază considereabil de la un oraș la altul.
Bucureștiul are raportul cel mai defavorabil: 5 studenți pentru fiecare loc disponibil. Urmează Cluj-Napoca cu 4,5, Timișoara cu 4,3, iar Iași cu cel mai bun indicator – 3,4 studenți pe loc. Diferențele reflectă nu doar volumul cererii, ci și structura pieței locale de locuire. Rata de acoperire a sistemului de cămine, care arată cât din nevoia de cazare este efectiv acoperită, este de 22% în medie pentru cele patru orașe.
Iași conduce cu 28,9%, urmată de Timișoara (23,5%), Cluj-Napoca (21,9%) și Bucureștiul, cu cea mai scăzută rată – doar 19,7%.
În termeni absoluți, Bucureștiul rămâne lider în ofertă totală de cazare: aproximativ 32.300 de locuri publice și cel puțin 4.700 private.
Dar această capacitate este depășită de 187.677 de studenți înscrisi în oraș. La Iași, există circa 16.500 de locuri, majoritatea publice, pentru 57.004 de studenți. Cluj-Napoca are 14.800 de locuri publice și circa 700 private, servind 70.617 de tineri.
Ce observă Vlad Săftoiu despre această criză?
Timișoara completeă imaginea cu 10.700 de locuri, preponderent publice, pentru 45.749 de studenți.
Vlad Săftoiu, Head of Research la Cushman & Wakefield Echinox, subliniază două observații cheie. În primul rând, capacitatea combinată a căminelor publice din Iași, Timișoara și Cluj-Napoca depășește cea a Bucureștiului.
În al doilea rând, capitala concentrează aproximativ 90% din toate locurile private identificate în cele patru orașe. Acest lucru sugerează că orice analiză a potențialului pentru noi investitii private trebuie să fie adaptată fiecărui municipiu.
El menționează, de asemenea, că o ofertă publică solidă nu elimină nevoie de soluții private cu standarde variate, dar raportul studenți/loc este doar un factor dintre mai mulți.
Pentru o evaluare corectă a pieței, trebuie să se țină cont și de standardul clădirilor, nivelul chiriilor, localizarea, accesibilitatea la transport, serviciile anexe și alternativele de locuire disponibile.
La nivel regional, România se compară favorabil cu Polonia în ceea ce privește acoperirea prin cămine publice. În Polonia, sectorul privată acoperă 23% din totalul locurilor de cazare, în timp ce în România această proporție este sub 10%. Deși cele opt orașe poloneze analizate au circa 83.000 de locuri în cămine – ușor mai mult decât cele 80.000 din cele patru centre românești – populația studențească poloneze este de 2,5 ori mai mare, atingând 900.000 de persoane.
Acest lucru duce la un raport de aproape 10,8 studenți pe loc, indicând o competiție mult mai intensă. În Cehia, situația este descrisă ca fiind mai apropiată de cea observată în România.