Unde își păștea Bucur oile și făcea haiducii?
Voi scrie mai întâi câteva cuvinte despre diverse surse pe tema ciobanului Bucur şi a ctitoriei acestuia: Marele nostru istoric Nicolae Iorga arăta: Dacă legenda îi aşează locuinţa pe dealul de la Radu Vodă, numind biserica lui Bucur paraclisul de cimitir al călugărilor mănăstirii lui Alexandru Vodă Mircea şi a nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară, păstrată prin viu grai de la o generaţie la alta că acolo este.. Un alt istoric, Ionescu Gion, în a sa Istorie a Bucureşcilor, afirma: Bucur ciobanul – povesteau unii cu emoţiune – păscându-şi oile pe colinele păduroase ale Dâmboviţei, a durat aici, în malul gârlei, o bisericuţă din lemn, ca să-i fie sieşi şi moştenitorilor săi, un lăcaş de rugăciune către Bunul Dumnezeu..
În lucrareaIstoria fondărei oraşului Bucureşti; capitala Regatului Român – de la 1330 la 1850, culeasă după mai mulţi scriitori vechi, elaborată în anul 1891 de Dimitrie Papazoglu, sunt consemnate mai multe texte care confirmă varianta construirii bisericii de către ciobanul Bucur, dar însuşi autorul se îndoieşte de exactitatea acestor date, fiind convins că, în realitate, biserica a fost ridicată în anul 1568 de Alexandru Vodă, zis Ciobanu, fiul lui Mircea Vodă, pe locul cimitirului Mănăstirii Mircea Vodă.
Într-o monografie a Principatelor Române, întocmită de consulul britanic William Wilkinson şi publicată la Londra în anul 1820, autorul acceptă varianta unei simple legende; acest punct de vedere este susţinut şi în Manualul de geografie, elaborat de Iosif Genilie, primul profesor de geografie şi istorie (materie numită în acea perioadă hronologie) la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti în anul 1832.
Recent a fost descoperit un manuscris, datând din anul 1761, al misionarului catolic Blasius Kleiner în care erau cuprinse următoarele informaţii: Se spune că acest oraş îşi trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alţii, un haiduc vestit care se chema Bucur.
Recent a fost descoperit un manuscris, datând din anul 1761
Acesta îşi păştea oile în acea câmpie de pe marginea râului Dâmboviţa şi poate că pe acolo îşi făcea şi haiduciile lui. În urmă a clădit o biserică şi a început să construiască şi câteva case pentru el şi pentru alţii..
Evenimente din lumea artelor vizuale recomandate de Uniunea Artiștilor Plastici3 decembrie 2023 Tot despre acea bisericuţă ne aminteşte o pisanie a cărei autenticitate a fost deseori contestată; potrivit preotului Grigorie Musceleanu care a copiat-o, acea pisanie fusese ascunsă, de către un egumen grec, în temelia tinzii Bisericii Mănăstirii Radu Vodă. Io, Mircea I Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Duce al Făgăraşului şi biruitor al ţinutului Dobrogei de peste Dunăre, la anul 6924 (1416 – n. n.) am zidit biserica de zid în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila de lângă Dâmboviţa, cu hramul Sf.
Atanasie şi Chiril, unde am pus oasele morţilor căzuţi în tabăra ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie 12.. Am găsit, în lecturile mele, poemulBiserica lui Bucur Ciobanul, scris de Vasile Militaru (1885-1959), cel care obişnuia să spună: În poeziile mele, nu va rima poporul cu tractorul..