Pe o suprafață de aproximativ 5
Un teren industrial abandonaț și neglijat din vestul capitalei devine acum un îndeepărtat oază de natură în mijlocul orașului. Proiectul, finanțat cu 1,5 milioane de euro, a pornit prin eforturile comune ale Fundației Comunitară București, ING Bank România și Primăria Sectorului 6. Scopul? Transformarea unei zone feroviare neglijate într-un spațiu verde capabil să ofere beneficii ecologice, sociale și climatice.
Inițiativa face parte din Faza III a unui plan mai larg de regenerare a spațiilor urbane, destinată să convertească suprafețele nefolosite în infrastructuri verte integrate. Prin intermediul Platformei de mediu pentru București — un program lansat de Fundația Comunitară București și ING Bank România — au fost mobilizați resurse financiare și expertize tehnice pentru a implementa soluții avansate, inspirate de practici internaționale în reziliența climatică.
Această parteneriat public-privat a permis canalizarea sumei de 1,5 milioane de euro direcționate exclusiv spre lucrările de amenajare și verzișoare a terenului. Finanțierea a acoperit pregătirea solului, achiziționarea speciei de plante locale, instalarea sistemelor de gestionare a apelor pluviale și realizarea structurilor de agregare comunitară.
Pe o suprafață de aproximativ 5.000 de metri pătrați, proiectul introduce concepte de urbanism bazat pe natură. În loc de beton și grăsime convențională, se promovează pământul, vegetația indigenă și materiale permeabile ca componentă esențială a designului. Astfel, se adresează simultan excesul de căldură de la efectul insulei termice, lipsa de umbră în zilele calde, dificultățile de defluare a apelor de ploaie și scăderea habitatelor pentru specie locale.
Conform Alinei Kasprovschi, director executiv al Fundației Comunitară București
Un punct focal este crearea unei micro-pădurii urbane, concepute ca santuar de biodiversitate. Plantată cu specii locale dense și stratificate, această zonă va evolua într-un ecosistem capabil să ofere umbrire, să reducă temperaturile locale prin evapotranspirație și să îmbunătățească calitatea aerului. Lângă aceasta, au fost intégrate grădini de ploaie — depresiuni landșcape special desenate pentru a captă, filtra și absorbi apă de ploaie, prevenind inundările și reîncărcând napolele freatische.
Peste 80% din suprafața totală a parcului este realizată cu materiale permeabile, permițând infiltrarea directă a apei în sol. Acest aspect reduce dependența de sistemele convencionale de canalizare și contribuie la gestionarea durabilă a resurselor hidrologice. În loc de gazonul tradicional, s-au ales cupajișii, plantele perene tolerantă la secetă și vegetația adaptată condițiilor locale — variante care necesită mai puțină apă și îngrijire.
Conform Alinei Kasprovschi, director executiv al Fundației Comunitară București, obiectivul nu se limitează la beautificarea spațiului public. „Vrem să demonstrăm că soluțiile inspirate de natura nu sunt doar decorație, ci infrastructură esențială”, a afirmat ea. „Ele pot oferi umbrire, permite apă să se săpălească în pământ, susțină viețea sălbatică și creează locuri unde oamenii doresc să petreacă timpul — toate acestea în același timp.”
Proiectul nu se oprește la aspectele tehnice sau ecologice. Un accent semnificativ a fost pus pe inclusivitate și interacțiune socială. Drumurile pietonale, zonele de odihnă în umbră și spațiile deschise pentru activități comunitare au fost proiectate pentru a stimula interacțiunea între locuitori, indiferent de vârstă sau condiție socială. Bancurile din materiale reciclate, panourile informative despre biodiversitate locală și zonele dédiate grădiinței urbane contribuie la transformarea parcului într-un centru de educație ambientală și viață de vecinatate.
Prin această realizare, Parcul Liniei devine unul dintre cele mai relevante exemple de infrastructură verde integrată din România. El nu doar îmbunătățește mediul imediat, ci servește și ca model replicabil pentru alte zone industriale degradate din orașe mari. Combinarea finantării private, voluntății publice și expertizei ONG-ului a demonstrat că, atunci când resursele sunt alocate cu visionă, chiar și cele mai neglijate părți ale orașului pot deveni surse de viață, rezistență și speranță pentru comunitate.