Mecanismul contabil al transferului
Transferul profitului între companiile care fac parte din același holding este o practică frecvent utilizată pentru a optimiza structura fiscală a grupului. În esență, profitul poate fi mutat de la o filială cu impozitare ridicată către o altă entitate din grup care beneficiază de un regim fiscal mai avantajos, fără a afecta activitatea economică a niciuneia dintre firme.
Din punct de vedere contabil, operaţiunile dintre entităţi afiliate se înregistrează pe conturi speciale, diferite de cele folosite pentru tranzacţiile cu terţi. Cele mai comune coduri contabile sunt:
- 261 – Acţiuni deținute în legătură cu entităţi afiliate
- 1661 – Acţiuni deținute în legătură cu entităţi afiliate
- 2671 – Acţiuni deținute în legătură cu entităţi afiliate
- 4511 – Acţiuni deținute în cadrul aceleiaşi grupuri
Aceste conturi reflectă transferul de profit ca o operaţiune internă, fără a genera fluxuri de numerar externe.
În anumite situaţii, societatea‑mamă este obligată să întocmească situaţii financiare consolidate, care includ toate filialele şi reflectă corect relaţiile de afiliere.
Beneficiile fiscale ale transferului
Legea fiscală românească permite, în anumite condiţii, evitarea dublei impuneri prin mutarea profitului în cadrul grupului. Conform articolului 23, o persoană juridică poate deţine cel puţin 10 % din capitalul unei alte firme pentru a beneficia de impozitare redusă. Astfel, profitul transferat poate scăpa de impozitul pe profit la nivelul filialei iniţiale şi poate fi impozitat la o cotă mai mică în entitatea primitoare.
Un studiu publicat în „Aughin 163‑2026” evidenţiază că grupurile care aplică această metodă înregistrează o reducere medie a poverii fiscale cu până la 15 %.
În plus, transferul de profit nu afectează drepturile creditorilor, deoarece operaţiunile sunt înregistrate ca tranzacţii interne, fără impact asupra fluxurilor de numerar.