Tăieri de 140 de miliarde sau o criză diplomatică totală?
Discuțiile de la Bruxelles pe marginea viitorului buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034 au ajuns într-un punct fierbinte. În timp ce Dublinul încearcă să găsească o cale de mijloc, soluția propusă a aprins deja scânteia unei crize diplomatice.
Președinția irlandeză a Consiliului UE a aruncat în joc, chiar în weekend, o strategie de ajustare care prevede tăierea cheltuielilor cu aproximativ 140 de miliarde de euro. Practic, este vorba despre o scădere de 8% față de planul inițial al Comisiei Europene, care miza pe un total de 2.000 de miliarde de euro.
Numai că această concesie este privită cu maximă suspiciune de Germania și de celelalte state care contribuie masiv la bugetul comunitar, considerând efortul mult prea timid.
Cancelarul german, Friedrich Merz, a dat de pământ cu inițiativa, spunând clar că cifrele venite de la Dublin nu pot sta la baza unui consens. Liderul de la Berlin insistă că sustenabilitatea financiară trebuie să primeze pentru cei care duc greul banilor europeni.
Cât costă cu adevărat datoriile post-pandemie?
Poziția rigidă e împărtășită și de așa-numitul grup al „frugalilor”.
Oficialul suedez pentru afaceri europene, Jessica Rosencrantz, a catalogat planul drept nejustificat, în timp ce reprezentanta Austriei, Claudia Bauer, a mers și mai departe, cerând tăieri suplimentare de ordinul sutelor de miliarde.
Ca să înțelegem miza reală, trebuie spus că proiectul original al Comisiei Europene se ridica la 2.000 de miliarde de euro, adică 1,26% din Venitul Național Brut al blocului comunitar. Din această sumă, 168 de miliarde de euro – adică 0,11% din VNB – se duc direct pe achitarea datoriilor făcute pentru fondul de redresare post-pandemie.
Lucrurile se complică și mai tare pentru că statele bogate cer austeritate, în timp ce beneficiarii neti sunt deja în alertă roșie. Nimeni nu vrea să audă de tăieri la agricultură sau fonduri de coeziune, bani vitali pentru reducerea discrepanțelor economice. Iar momentul e cu atât mai delicat cu cât în 2027 urmează alegeri în Franța, Spania, Polonia, Italia, Grecia, Estonia, Finlanda și Slovacia. În Franța, de pildă, ascensiunea extremei-dreapta transformă orice discuție despre buget într-o bombă cu ceas pe scena politică.
Unde taie Dublinul și cine se supără?
Liderii europeni sperau să închidă dosarul până la Crăciun, ca să nu se suprapună cu campaniile electorale, dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Ca să deblocheze blocajul, Dublinul a propus reduceri în zona asistenței pentru dezvoltare externă și a costurilor administrative ale instituțiilor UE.
Doar că planul lovește fix în fondurile destinate securității și competitivității – adică tocmai pilonii pe care Germania și Suedia îi vor întări, mai ales când vine vorba de sprijinul pentru Ucraina.
Ironia face ca propunerea irlandeză să protejeze în mare măsură bugetele pentru agricultură și coeziune. Asta ține însă în priză două tabere cu viziuni complet opuse asupra viitorului financiar al Uniunii, lăsând viitorul economic al blocului sub semnul întrebării.