Actualitate

Termenul de trei zile pentru liberarea condiționată: practică judiciară neunitară

Termenul de trei zile pentru liberarea condiționată: practică judiciară neunitară

Ce spune Decizia penală nr. 103/2024?

Interpretări divergente ale instanțelor privind termenul de trei zile în materia eliberării condiționate: o necesitate de unificare legislativă

În practica judiciară românească, o problemă recurentă și nesoluționată vizează modul în care instanțele interpretează termenul de trei zile prevăzut de legislația specifică pentru sesizarea instanței de judecată după o evaluare negativă a comisiei pentru eliberare condiționată. Această dispoziție, reglementată la articolul 97 alin.

(11) din Legea nr. 254/2013, a generat două linii de decizie contradictorii, ceea ce creează incertitudine juridică pentru persoanele condamnate care doresc să solicite eliberarea condiționată.

Conform articolului 97 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 și articolului 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, eliberarea condiționată poate fi dispusă fie la cererea persoanei condamnate, fie la propunerea comisiei. Totuși, atunci când comisia constată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare, ea stabilește un termen pentru reexaminare și comunică procesul-verbal persoanei condamnate, care are la dispoziție un interval de trei zile pentru a se adresa instanței de judecată cu o cerere de eliberare condiționată.

În practică, acest termen de trei zile a fost interpretat în două moduri distincte. Pe de o parte, unele instanțe consideră că nerespectarea lui atrage decăderea dreptului, conform articolului 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, alte instanțe susțin că cererea poate fi formulată și după expirarea termenului, pe temeiul articolului 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, care reglementează sesizarea instanței.

Prima linie de decizie: tardivitatea cererii

În Decizia penală nr. 405/CJ din 15.11.2022, Tribunalul Iași a desființat parțial Sentința penală nr. 2186/13.10.2022 a Judecătoriei Iași, care examinase cererea pe fond. În acea cauză, procesul-verbal fusese adus la cunoștința condamnatului la 06.06.2022, sub semnătură, iar cererea fusese expediată la 22.07.2022. Tribunalul a reținut că respectarea termenului de trei zile privește legalitatea sesizării instanței și trebuie verificată cu prioritate față de fondul cauzei. Astfel, cererea a fost respinsă ca tardivă, iar termenul de reexaminare stabilit de comisie a fost menținut, înlăturând termenul de opt luni fixat de judecătorie.

Într-o altă decizie, nr. 282/C din 26.02.2026, Tribunalul București a stabilit expres că nerespectarea termenului atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea cererii formulate ulterior. Instanța a calificat comisia drept autoritate administrativă cu atribuții jurisdicționale și a considerat că, după expirarea celor trei zile, hotărârea comisiei devine definitivă.

În acest caz, procesul-verbal fusese adus la cunoștința condamnatului la 24.09.2025, sub semnătură, iar cererea fusese redactată la 29.12.2025 și expediată la 30.12.2025.

De asemenea, în Decizia penală nr. 732/C din 18.06.2024, același tribunal a confirmat că instanța nu putea trece la examinarea condițiilor de fond ale eliberării, cererea fiind formulată după termenul de trei zile. În acea situație, procesul-verbal fusese comunicat la 20.03.2024, iar plicul prin care se expediase cererea purta ștampila poștei din 02.04.2024.

Aceeași interpretare a fost adoptată și de alte instanțe de apel. În Decizia penală nr. 144 din 06.05.2025, Tribunalul Tulcea a menținut respingerea ca tardivă a cererilor formulate după expirarea termenului legal.

Similar, în Decizia penală nr. 231 din 24.07.2025, Tribunalul Giurgiu a reținut aceeași soluție. În motivările acestor hotărâri, articolul 97 alin.

(11) este tratat ca normă specială privind termenul de sesizare a instanței după evaluarea nefavorabilă a comisiei, iar caracterul special al dispoziției și efectul util al termenului sunt invocate pentru a justifica sancțiunea decăderii.

A doua linie de decizie: posibilitatea sesizării după termen

În contrast cu prima orientare, altele instanțe consideră că expirarea termenului de trei zile nu împiedică sesizarea instanței. Prin Decizia penală nr. 319 din 08.08.2024, Tribunalul Brașov a desființat Sentința penală nr. 851/12.06.2024 a Judecătoriei Brașov. În acest caz, procesul-verbal fusese adus la cunoștința condamnatului la 23.05.2024, iar cererea fusese formulată la 28.05.2024. Tribunalul a reținut că articolul 97 alin. (11) permite formularea unei cereri de eliberare condiționată și că sesizarea instanței își găsește temei și în articolul 587 alin.

Instanța a dispus rejudecarea cauzei pentru examinarea fondului.

Tribunalul Brașov a subliniat că articolul 97 alin.

(11) se referă la o cerere de eliberare condiționată adresată instanței, iar procesul-verbal al comisiei consemnează doar evaluarea membrilor acesteia.

De asemenea, instanța a făcut distincția între termenul de reexaminare fixat de comisie și termenul de reînnoire stabilit de instanță prin hotărâre definitivă, conform articolului 587 alin.

(2) din Codul de procedură penală.

Ce argumente juridice susțin cele două poziții?

Într-o altă hotărâre, nr. 323 din 17.09.2025, Tribunalul Cluj a desființat Sentința penală nr. 589/30.05.2025 a Judecătoriei Gherla, care respinsese cererea ca tardivă. În această cauză, comisia evaluase condamnatul la 30.04.2025, fixând reexaminarea la 29.07.2025, iar cererea fusese formulată la 15.05.2025.

Tribunalul a pornit de la modalitățile alternative de sesizare: propunerea comisiei și cererea persoanei condamnate.

Tribunalul Cluj a arătat că, în urma evaluării nefavorabile a comisiei, nu este prevăzută o cale de atac împotriva procesului-verbal. Instanța a raportat această interpretare la articolul 124 din Constituție și la atribuțiile instanței în procedura eliberării condiționate.

Conform motivării, aprecierea comisiei nu condiționează exercitarea dreptului de sesizare prevăzut de articolul 587 alin.

În aceeași decizie, instanța a făcut distincția între termenul de reexaminare stabilit de comisie și termenul de reînnoire fixat de instanță, considerând că al doilea este obligatoriu, în timp ce primul nu produce același efect juridic asupra unei cereri formulate de condamnat.

Argumentele juridice ale celor două poziții

În prima orientare, termenul de trei zile este calificat drept termen de exercitare a unui drept procesual. Aplicarea articolului 268 alin. (1) din Codul de procedură penală conduce la decădere și la nulitatea cererii formulate după expirarea acestuia.

Tribunalul București a reținut expres această sancțiune în Decizia nr. 282/C/2026, iar Tribunalul Iași a considerat, în Decizia nr. 405/CJ/2022, că respectarea termenului trebuie verificată înaintea examinării fondului.

Caracterul special al articolului 97 alin. (11) și efectul util al termenului sunt alte argumente ale acestei poziții.

După evaluarea nefavorabilă, comisia stabilește o dată pentru reexaminare, iar persoana condamnată poate sesiza instanța în intervalul expres prevăzut de lege.

În motivările care susțin tardivitatea, interpretarea articolului 587 alin. (1) este făcută împreună cu această reglementare specială, pentru a păstra efectele juridice ale termenului de trei zile. Judecătoria Gherla a dezvoltat argumentul aplicării normei speciale în Sentința penală nr. 847/24.08.2026, invocând și principiul efectului util al legii.

Hotărârea cuprinde argumente suplimentare în susținerea caracterului imperativ al Legii nr. 254/2013.

În a doua orientare, articolul 587 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează sesizarea instanței prin cererea persoanei condamnate, independent de propunerea comisiei.

Articolul 97 alin. (11) este interpretat în legătură cu evaluarea nefavorabilă a comisiei, iar expirarea termenului de trei zile nu împiedică formularea ulterioară a cererii. Această interpretare a fost reținută de Tribunalele Brașov și Cluj.

Un alt argument reținut de Tribunalul Cluj privește natura juridică a procesului-verbal al comisiei pentru eliberare condiționată. Instanța a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 67/2019, în care s-a analizat caracterul administrativ-jurisdicțional al comisiei.

Concluzii și necesitatea unui recurs în interesul legii

Practica judiciară actuală este marcată de o lipsă de unificare în interpretarea termenului de trei zile pentru sesizarea instanței după evaluarea nefavorabilă a comisiei pentru eliberare condiționată. Unele instanțe aplică sancțiunea decăderii, în timp ce altele admit examinarea fondului pe temeiul dispozițiilor generale ale Codului de procedură penală. Această neunitate creează o incertitudine juridică semnificativă pentru persoanele condamnate care doresc să solicite eliberarea condiționată.

Din punct de vedere al dreptului la un proces echitabil, este necesar ca instanțele superioare să stabilească o linie de decizie uniformă.

Un recurs în interesul legii ar putea contribui la unificarea interpretării și aplicării dispozițiilor analizate, asigurând astfel o aplicare coerentă a legii în materie de eliberare condiționată.

Sursă: Juridice