Ce înseamnă „taxa pe lux”?
Taxa specială pe bunuri de mare valoare, cunoscută popular drept „taxa pe lux”, vizează proprietarii de clădiri rezidențiale cu o valoare de peste 2.500.000 lei și pe cei care dețin mașini ce depășesc 375.000 lei. Această taxă, de 0,9%, nu se aplică valorii totale a bunului, ci doar diferenței care depășește plafonul neimpozabil. Obligația de plată îi revine proprietarului înregistrat la 31 decembrie a anului precedent, fără a se recalcula în cazul unei vânzări ulterioare.
ANAF a actualizat recent formularul 216 (prin Ordinul nr. 917/2026), necesar pentru declararea acestei taxe specifice.
Modificarea a fost impusă de majorarea cotei de impozitare de la 0,3% la 0,9%, conform Legii nr. 239/225. Această lege a adus schimbări semnificative Codului fiscal, în special în ceea ce privește impozitul special pe bunurile imobile și mobile de mare valoare. Practic, taxa nu se aplică întregii valori a proprietății sau autoturismului, ci doar sumei ce depășește pragul stabilit de Codul fiscal.
„Taxa de lux” este un concept fiscal ce vizează impozitarea bunurilor sau serviciilor considerate a fi de lux, adică acele produse și servicii care nu sunt esențiale pentru viața de zi cu zi și sunt, de obicei, achiziționate de persoane cu venituri superioare. Scopul acestei taxe este dublu: pe de o parte, să aducă venituri suplimentare la bugetul de stat, iar pe de altă parte, să descurajeze consumul ostentativ.
Impozitul special pe bunurile imobiliare și mobile de mare valoare, introdus prin Legea nr. 296/2023 și aplicabil de la 1 ianuarie 2024, se adresează în principal persoanelor fizice care dețin case și mașini scumpe, precum și persoanelor juridice cu autoturisme de mare valoare.
Cine plătește și cum se calculează?
Titlul XI din Codul fiscal, dedicat „Taxei speciale pe bunuri imobiliare și mobile de mare valoare”, introduce o taxă suplimentară pentru proprietarii anumitor clădiri rezidențiale și autoturisme care depășesc praguri valorice specifice. Iată cum se aplică:
Clădiri rezidențiale: Această taxă se aplică persoanelor fizice care dețin clădiri rezidențiale cu o valoare impozabilă mai mare de 2.500.000 lei (aproximativ 500.000 euro).
Organismul fiscal local are obligația de a notifica aceste persoane cu privire la plata taxei speciale. (Articolul 501 alineatul (1) litera (a) Codul fiscal).
Autoturisme: Taxa vizează atât persoanele fizice, cât și pe cele juridice care dețin mașini a căror valoare de achiziție depășește 375.000 lei (aproximativ 75.000 euro).
Aceasta se aplică pe o perioadă de 5 ani de la data achiziției autoturismului. (Articolul 501 alineatul (1) litera (b) Codul fiscal).
Termene și destinația banilor
Clădiri rezidențiale: Cota de 0,9% se aplică diferenței dintre valoarea impozabilă a clădirii, comunicată de organul fiscal, și plafonul de 2.500.000 lei. (Art. 5002, litera a) Codul fiscal). Autoturisme: O cotă similară de 0,9% se aplică diferenței dintre valoarea de cumpărare a mașinii și plafonul de 375.000 lei. (Art. 5002, litera b) Codul fiscal).
Termene de depunere și plată:
Clădiri rezidențiale: Declarația trebuie depusă până la 30 septembrie, iar plata taxei trebuie efectuată până la aceeași dată. (Articolul 5003 alineatul (2) litera (a), articolul 5003 alineatul (3) Codul fiscal). Autoturisme: Declarația se depune până la 31 decembrie, iar plata taxei se face tot până la această dată. (Art. 5003 alin. (2) litera b), art. 5003 alin. (3) Cod fiscal).
Administrare și destinație: Taxa specială este colectată de Agenția Națională pentru Administrare Fiscală (ANAF) și se varsă direct la bugetul de stat. (Art. 5003 alin. (4) Cod fiscal). Această măsură fiscală are rolul de a impozita bunurile de mare valoare, considerate un simbol al luxului, contribuind astfel la veniturile statului. De asemenea, urmărește o redistribuire fiscală mai echitabilă, impunând o povară fiscală mai mare celor care dețin bunuri de valoare ridicată.
Conform articolelor 5001 și 5002 din Codul fiscal, taxa specială pe bunuri imobile cu valoare ridicată se aplică exclusiv clădirilor rezidențiale a căror valoare impozabilă, calculată conform articolului 457, depășește pragul stabilit.