Ce prevedea contractul?
Există situații în care un angajator trebuie să plătească o despăgubire financiară atunci când termină contractul de muncă în perioada de probă? Întrebarea a stârnit un litigiu recent, analizat pe 7 octombrie 2026, la ora 06:03, de jurnalistul Vlad Mureșan.
În practică, regimul perioadei de probă aduce adesea confuzii. Nu doar că procedura de terminare a muncii este simplificată, ci și consecințele financiare pot fi disputate. În cazul de față, partile au stabilit în contract că, dacă angajatorul decide să înceteze raportul de muncă prin notificare, va trebui să plătească anumite salarii compensatorii salariatului.
Plata urma să se facă într-un termen precis, calculat de la data comunicării notificării.
Contractul a fost încheiat în timpul perioadei de probă, ca urmare a unei notificări trimise de angajator, în baza art. 31 alin. (3) din Codul muncii.
Totuși, la scadența termenului stabilit pentru plată, angajatorul nu și-a onorat obligația de a versa salariile compensatorii.
Instanțele au dat soluții opuse!
Litigiul a generat decizii contradictorii în cele două grade de jurisdicție. Prima instanță a dat câștig de cauză acțiunii, considerând că obligația de plată asumată de angajator este compatibilă cu specificitatea raporturilor de muncă și își produce efectele conform voinței comune a partilor.
Instanța de apel a adoptat, în schimb, o interpretare diferită. Aceasta a susținut că o asemenea obligație nu poate produce efecte pe durata perioadei de probă, deoarece ar restricționa, chiar și indirect, exercitarea dreptului de încetare prevăzut de art. 31 alin.
(3) din Codul muncii.
Clauza a fost considerată, în această viziune, o clauză de stabilitate, susceptibilă să opereze numai după expirarea perioadei de probă.
Dincolo de hotărârile pronunțate în cauză, problema fundamentală rămâne nerezolvată: poate angajatorul să își asume valabil obligația de a plăti o sumă de bani pentru ipoteza în care decide încetarea contractului individual de muncă în perioada de probă?
Care e natura juridică a perioadei?
Din punct de vedere al naturii juridice, perioada de probă, în condițiile art. 31 alin. (3) din Codul muncii, constituie o formă specială de denunțare unilaterală.
Prin aceasta, oricare dintre partile contractante poate înceta raportul de muncă, prin simpla transmitere a unei notificări scrise, pe durata sau la finalul perioadei de probă.
Calificarea acestui mecanism ca fiind similar instituției denunțării unilaterale este susținută și de doctrina juridică, care evidențiază legătura dintre perioada de probă și facultatea de dezicere recunoscută partilor.
Clarificarea naturii juridice a perioadei de probă impune și prezentarea fundalului general, de drept comun (art. 1276 C. civ.).
Drepturile salariatului nu se suspendă!
Astfel, clauza de denunțare unilaterală (de dezicere): – constituie o clauză contractuală prin care se conferă uneia sau ambelor părți contractante dreptul de a denunța, într-un anumit termen, (prin act unilateral) contractul încheiat între ele; – își are izvorul în însăși voința părților; de aceea, clauza denunțării unilaterale trebuie stipulată în mod expres în contract (dacă nu este consacrată expres de lege); – de la momentul încheierii sale, contractul – până la momentul exercitării efective a dreptului de dezicere de acel contract – apare ca un contract obișnuit, neafectat de nicio clauză specială (convențională sau legală). [1]
Specificul perioadei de probă ține, așadar, de modalitatea simplificată prin care raportul de muncă poate înceta, iar nu de existența efectelor contractului individual de muncă pe durata acesteia.
Perioada de probă nu este o etapă precontractuală, niciun interval în care drepturile și obligațiile izvorâte din contractul individual de muncă ar fi suspendate sau diminuate.
Această concluzie rezultă explicit și din art. 31 alin. (4) din Codul muncii, care prevede că, pe durata perioadei de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute de legislația muncii, de contractul colectiv de muncă aplicabil, de regulamentul intern și de contractul individual de muncă.
Prin urmare, particularitatea regimului juridic al perioadei de probă se limitează la modalitatea de încetare a contractului, fără a afecta caracterul deplin al drepturilor și obligațiilor asumate de părți pe durata existenței raportului de muncă.