De ce tinerii aleg să plece?
România riscă să piardă o parte din capitalul uman: 27,6% dintre tinerii de 18-35 de ani vor să emigreze
Deși economia națională a reușit să reducă semnificativ distanța față de celelalte state avansate din Europa, dorința de a părăsi granițele țării persistă cu intensitate în rândul noilor generații. Această realitate a fost pusă în lumină printr-o analiză detaliată realizată de Alianța Binelui Comun (ABC), sub titlul „Tinerii pierduți ai României”.
Studiul relevă că, în luna martie a anului 2026, un număr de 27,6% dintre persoanele cu vârstă cuprinsă între 18 și 35 de ani manifestau intenția clară de a se muta temporar sau definitiv în altă țară, fie pentru a urma cursuri universitare, fie pentru a se angaja profesional, în orizontul următorului an.
Aceste date subliniază un paradox aparent: în timp ce indicatorii economici sugerează o apropiere progresivă de standardele occidentale, perspectiva unei vieți trăite peste hotare rămâne atractivă pentru o proporție mare din tinerimea românească. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) confirmă această tendință, notând o convergență remarcabilă a nivelului de productivitate și al veniturilor din România în ultimele două decenii.
Totuși, raportul menționat subliniază că fluxul de emigrare nu s-a diminuat proporțional cu creșterea economică, ceea ce indică existența altor factori care influențează decizia individului.
Motivul principal care stă la baza acestei intenții de plecare este, în mod preponderent, cel material.
Conform datelor colectate prin intermediul Barometrului ABC, 64,7% dintre tinerii intervievați au indicat oportunitatea de a obține un loc de muncă cu remunerație superioară ca fiind cauza decisivă.
Un exil de două decenii!
Cu toate acestea, analiza arată că decizia nu este dictată exclusiv de cifra de pe buletinul de salariu.
Aproximativ 10% dintre respondenți au menționat lupta împotriva corupției, iar o altă cotă de 10% a exprimat dorința de a reconstrui viața personală într-un mediu nou.
De asemenea, 6,1% au ales plecarea pentru a beneficia de servicii publice de calitate superioară, iar 3,2% au invocat îngrijorarea legată de degradarea mecanismelor democratice.
În spatele acestor alegeri se ascunde o evaluare complexă a perspectivelor oferite de diversele societăți, luând în calcul nu doar câștigurile financiare, ci și traseul carierei, eficiența instituțiilor și indicele general al calității vieții. Raportul OECD susține că pentru a inversa trendul emigrării și a încuraja revenirea specialiștilor, este necesară o aliniere tot mai strânsă la normele europene de trai, îmbunătățirea locurilor de muncă, majorarea salariilor și modernizarea serviciilor publice.
Contextul actual al migrației se înscrie într-o istorie de peste două decenii de mișcări masive de populație. Statisticile indică o creștere spectaculoasă a numărului de cetățeni născuți în România, cu vârsta peste 15 ani, stabiliți în țările membre OECD. Dacă în perioada 2000/2001 acest număr era de aproximativ 1,1 milioane, până în 2020/2021 a ajuns la 3,9 milioane. Astfel, aproape un sfert din populația românească aflată la vârstă activă și născută în țară locuiește acum în afara granițelor naționale.
Pierderea resursei umane nu este cantitativă, ci și calitativă, afectând direct capitalul intelectual al națiunii. Datele din 2015/2016 furnizate de OECD relevau prezența a aproape 800.000 de emigranți români dotați cu diplome de studii superioare.
Alarmant este faptul că aproape jumătate dintre cei cu educație terțiară erau angajați în străinătate în poziții care nu corespundeau nivelului lor de calificare, evidentiind o subutilizare a competențelor.
Efecte pe generațiile viitoare?
Sectorul sănătății oferă un exemplu elocvent al acestui fenomen. În anul 2020/2021, în sistemele de sănătate din statele OECD activau aproximativ 25.500 de medici și 46.900 de asistenți medicali născuți în România.
Ratele estimate de emigrare pentru aceste profesii erau de 28% pentru medici și 24% pentru asistenți, cifre care demonstrează impactul major asupra infrastructurii medicale locale.
Impactul migrației începe să se reflecte și în structura demografică a generațiilor viitoare.
Între anii 2014 și 2024, un total de 364.000 de copii, având cel puțin un părinte de origine românească, s-au născut în afara granițelor și au fost ulterior înregistrați în România.
Acest număr reprezintă echivalentul a peste 16% din totalul nou-născuților înregistrate în țară în aceeași perioadă, semnalând o transformare demografică profundă.
Pentru a monitoriza și gestiona acest proces, Alianța Binelui Comun propune instituirea unui instrument de analiză continuu, denumit „Barometru al Retenției și Revenirii Talentului”.
Acest mecanism ar trebui să urmărească anual intenția de plecare a tinerilor de 18-35 de ani, fluxul de emigrare al absolvenților imediat după finalizarea studiilor, plecările din profesii critice, profilul demografic al repatriaților și rata de fidelizare a acestora, măsurată la intervalul de doi sau cinci ani de la întoarcere.