Actualitate

Garanția de bună execuție în achizițiile publice: constituire, executare și restituire

Garanția de bună execuție în achizițiile publice: constituire, executare și restituire

Ce este instrumentul de garantare?

Instrumentul de garantare a corectei executări reprezintă principalul mecanism de protecție al entității contractante împotriva neîndeplinirii obligațiilor din contractele de achiziții publice, însă constituie totodată o sursă frecventă de conflicte și de observații din partea autorităților de control. Prezentul text analizează cadrul juridic al acestui instrument, conform prevederilor din articolele 154 și 154² din Legea nr. 98/2016, în varianta actualizată prin Legea nr. 208/2022, precum și din articolele 39–41 din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, analizând trei faze distincte: înființarea, utilizarea și restituirea.

Sunt examinate condițiile de activare (vinovăția contractantului, plafonul prejudiciului, notificarea prealabilă), natura independentă a scrisorii de garanție conform articolului 2321 din Codul civil și calea judiciară pentru suspendarea plății, în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 27/2020.

Textul include cinci studii de caz și recomandări privind administrarea corectă a garanțiilor pe durata totală a contractului.

De ce este esențial pentru contractele publice?

În practica instituțiilor sanitare, garanția de bună execuție este adesea tratată ca o simplă formalitate la semnarea contractului: se verifică prezența scrisorii de garanție, se arhivează documentul și se ignoră până la cererea de returnare. Această abordare duce la două probleme majore.

În primul rând, când furnizorul nu își onorează obligațiile, autoritatea descoperă că instrumentul de garanție a expirat, nu a fost completat sau nu poate fi activat din cauza formulării greșite a pretenției.

În al doilea rând, garanțiile sunt menținute după terminarea contractului fără o bază juridică clară, generând litigii cu partenerii contractanți.

Ce prevede cadrul normativ aplicabil?

Obiectivul prezentului text este să se analizeze regimul juridic al garanției de bună execuție pe parcursul a trei etape ale existenței sale: înființarea, utilizarea și returnarea, evidențiind aspectele critice ale fiecărei faze, atât din perspectiva autorității contractante, cât și din cea a contractantului.

Regulamentul juridic al garanției de bună execuție derivă în principal din articolele 154 și 154² din Legea nr. 98/2016 [1], în forma introdusă prin Legea nr. 208/2022 [2], și din articolele 39–41 din Normele metodologice aprobate prin H. G. nr. 395/2016 [3]. Vechile reguli privind returnarea din H.

G. nr. 395/2016 au fost abrogate, regulile fiind integrate direct în textul legii. Conform acestor dispoziții, garanția de bună execuție asigură entitatea contractantă de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în termen a contractului.

Cum se constituie garanția?

Valoarea acesteia se stabilește în documentația de atribuire și nu poate depăși 10% din valoarea contractului, exclusiv fără TVA.

Autoritatea poate renunța la solicitarea garanției în cazul contractelor de servicii de proiectare și de lucrări cu valoare sub pragurile de publicare la nivelul Uniunii Europene și al contractelor atribuite prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Întreprinderile mici și mijlocii beneficiază, în baza legislației speciale, de o reducere de 50% a valorii garanției [4].

Care este termenul de constituire?

Garanția poate fi creată prin virament bancar, printr-un instrument de garantare emis de o instituție de credit, de o entitate financiară nebancară sau de o companie de asigurări autorizată, prin depunerea de numerar la casă, dacă valoarea este sub 5.000 lei, prin rețineri succesive din sumele datorate pentru facturile parțiale sau prin combinația acestor modalități. În cazul reținerilor succesive, contractantul deschide un cont la dispoziția autorității, la unitatea Trezoreriei Statului pentru autoritățile publice, cu un fond inițial de cel puțin 0,5% din valoarea contractului, iar autoritatea alimentează contul din plățile datorate, cu notificare către contractant.

Instrumentul de garantare devine anexă la contract și trebuie să prevadă plata fără condiții, la prima cerere a beneficiarului. Autoritatea nu poate impune un anumit emitent și nici nu poate limita garanțiile la o singură categorie de emitenți.

Conform articolului 39 din H. G.

Cât timp rămâne valabilă garanția?

nr. 395/2016, garanția se înființează în termen de 5 zile lucrătoare de la semnarea contractului, termen care poate fi prelungit, la cererea motivată a contractantului, fără a depăși 15 zile de la semnare.

Dacă valoarea contractului crește în timpul executării, contractantul are obligația de a completa garanția în mod corespunzător.

Când se activează garanția?

Recomandăm ca modelul de contract să specifice expres consecințele neînființării garanției în termen: dreptul autorității de a considera contractul ca nefiind intrat în vigoare sau de a-l rezilia, cu daune-interese.

Nu trebuie uitat că neînființarea garanției de bună execuție de către ofertantul câștigător atrage, conform articolului 37 din H. G. nr. 395/2016, reținerea garanției de participare, motiv pentru care aceasta nu trebuie returnată înainte de înființarea garanției de bună execuție.

O garanție a cărei valabilitate se termină înainte de încetarea obligațiilor contractantului nu mai protejează autoritatea tocmai în perioada în care riscul este cel mai mare, adică la finalul executării sau în perioada de garanție a produselor ori lucrărilor. Documentația de atribuire și contractul trebuie să impună o valabilitate care acoperă întreaga durată a obligațiilor garantate, plus o perioadă rezonabilă pentru formularea pretențiilor, precum și obligația contractantului de a prelungi garanția atunci când durata contractului se prelungește.

Cum se aplică penalitățile de întârziere?

Potrivit articolului 41 din H. G. nr. 395/2016, autoritatea contractantă are dreptul de a ridica pretenții asupra garanției de bună execuție, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat, dacă contractantul nu își onorează, din culpa sa, obligațiile asumate.

Înainte de emiterea pretenției, autoritatea are obligația de a notifica pretenția atât contractantului, cât și emitentului instrumentului de garantare, specificând obligațiile nerespectate și modul de calcul al prejudiciului.

Dacă garanția este activată, total sau parțial, contractantul are obligația de a o reîntregi. Din aceste dispoziții rezultă trei condiții cumulative: neîndeplinirea unei obligații contractuale determinate, vinovăția contractantului și existența unui prejudiciu, a cărui valoare limitează activarea.

De ce este scrisoarea de garanție independentă?

Garanția de bună execuție nu este, prin urmare, o amendă care se aplică integral la orice încălcare a contractului, ci o sursă de acoperire a prejudiciului efectiv.

Considerăm că activarea integrală a garanției, fără calculul prejudiciului, este expusă anulării, iar sumele încasate fără temei pot fi obligate la returnare, cu dobânzi.

În practică, autoritățile confundă adesea activarea garanției cu aplicarea penalităților de întârziere.

Când se suspendă activarea garanției?

Penalitățile sunt o evaluare convențională a prejudiciului, stabilită prin contract, și pot fi reținute din facturi sau recuperate din garanție, în măsura în care contractul permite acest lucru.

Considerăm că notificarea trebuie să indice în mod distinct temeiul fiecărei sume pretinse: penalități de întârziere calculate potrivit contractului, costul achiziției de înlocuire de la un alt furnizor, alte cheltuieli dovedite.

Scrisoarea de garanție bancară este, de regulă, o garanție independentă în sensul articolului 2321 din Codul civil: emitentul se obligă irevocabil și fără condiții să plătească la prima cerere și nu poate opune beneficiarului excepțiile întemeiate pe contractul de achiziție, cu excepția cazului de abuz sau fraudă vădită. Natura independentă a instrumentului nu înlătură însă condițiile prevăzute de articolul 41 din H. G. nr. 395/2016, care privesc relația dintre autoritate și contractant.

Cum se returnează garanția?

O activare fără notificarea prealabilă cu conținutul impus de lege sau peste limita prejudiciului poate fi contestată de contractant, chiar dacă banca a plătit [5].

Prin Decizia nr. 27 din 2 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că procedura ordonanței președințiale nu este admisibilă pentru suspendarea activării garanției de bună execuție constituite în cadrul unui contract de achiziție publică [6]. Contractantul care contestă activarea garanției poate solicita suspendarea acesteia în temeiul articolului 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 [7], în fața instanței competente să soluționeze litigiile privind executarea contractului.

Articolul 154² din Legea nr. 98/2016 stabilește termene diferențiate de returnare, dacă autoritatea nu a ridicat până la acea dată pretenții asupra garanției: în cazul contractelor de furnizare, în 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție a produselor și/sau de la plata facturii finale; în cazul contractelor de servicii și lucrări, în 30 zile de la finalizarea contractului. Aceste termene sunt imperative și nu pot fi prelungite unilateral de autoritate. Dacă autoritatea nu returnează garanția în termen, contractantul poate solicita executarea forțată prin calea judiciară, cu posibilitatea solicitării suspendării plății conform Deciziei ÎCCJ nr. 27/2020.

Sursă: Juridice