Care sunt viciile de formă și cum se identifică?
Limita între viciu de formă și modificare a ofertei: ghid pentru comisiile de evaluare
În procesul de evaluare a propunerilor, solicitarea de clarificări reprezintă atât un instrument esențial pentru comisiile de evaluare, cât și una dintre sursele cele mai frecvente de litigiu. Autoritățile contractante se află într-o poziție dificilă, prinsе între doi pericole opuse.
Dacă o propunere este respinsă din cauza unei omisiuni care ar fi putut fi lămurită printr-o simplă cerere de informații suplimentare, decizia riscă să fie considerată ca un formalism excesiv, în contradicție cu principiul proporționalității.
Dimpotrivă, dacă se permite unui participant să depună informații noi sau documente suplimentare, se riscă încălcarea principiului tratamentului egal, prin transformarea ofertei într-o propunere nouă după închiderea termenului de depunere.
Aceste două scenarii apar constant în contestațiile formulate de cei rămași în urmă: fie „trebuia să se ceară clarificări”, fie „câștigătorului i s-a permis să completeze oferta”.
Scopul acestui text este de a sistematiza regulile aplicabile, bazate pe legislația europeană și națională, precum și pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor în Achiziții Publice (CNSC), și de a oferi un set de întrebări ghid pentru comisiile de evaluare înainte de a solicita orice clarificare.
Cadrul normativ și dreptul de a cere completări
Articolul 56, alineatul (3) din Directiva 2014/24/UE autorizează autoritățile contractante să ceară operatorilor economici să transmită, să completeze sau să clarifice informații sau documente care par incomplete sau eronate, într-un termen adecvat, respectând pe deplin principiile tratamentului egal și transparenței. Această dispoziție a fost transpusă în dreptul național prin articolul 209 din Legea nr. 98/2016, care consacră dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz, completări ale documentelor, cu respectarea aceluiași principii.
Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 detaliază procedura la articolele 134 și 135. Esențial este că comisia de evaluare este cea care stabilește ce clarificări sau completări sunt necesare și care fixează termenul de răspuns. Totodată, prin aceste cereri, comisia nu are dreptul de a crea un avantaj evident în favoarea unui singur ofertant.
Definirea viciilor de formă și criteriile lor
Articolul 135 din normele metodologice reglementează distinct corectarea viciilor de formă. Acestea sunt erori sau omisiuni în documente a căror remediere este susținută neechivoc de conținutul altor informații deja existente în oferta inițială, și a căror corectare are rol de clarificare, fără a produce un avantaj incorect față de ceilalți participanți.
Această definiție implică două criterii care trebuie îndeplinite simultan: un criteriu de proveniență (corectarea se sprijină pe date care existau deja în ofertă) și un criteriu de efect (corectarea nu conferă avantaje față de ceilalți).
Dacă un document introduce o informație nouă, inexistentă în propunerea inițială, nu este vorba de un viciu de formă, chiar dacă pare o completare minoră la prima vedere.
Principiul imutabilității ofertei
Toate aceste texte se referă la un principiu fundamental, deși nu este formulat expres într-un singur articol: după data-limită de depunere, oferta nu mai poate fi modificată, nici la inițiativa ofertantului, nici la cea a autorității contractante. Clarificările și completările constituie excepții de la acest principiu și, ca orice excepții, trebuie interpretate în mod restrictiv.
Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene
Ce spune jurisprudența CJUE despre viciile de formă?
Limitele clarificărilor au fost conturate de Curtea de Justiție într-o serie de hotărâri care, deși pronunțate în mare parte sub imperiul directivelor anterioare, rămân pe deplin actuale. În cauza SAG ELV Slovensko, Curtea a reținut că, în principiu, o ofertă nu poate fi modificată după depunere.
Autoritatea contractantă poate solicita, în mod excepțional, clarificarea unor elemente sau corectarea unor erori materiale evidente, cu condiția ca aceasta să nu conducă la prezentarea unei oferte noi.
Solicitarea trebuie adresată în mod echivalent tuturor ofertanților aflați în aceeași situație, trebuie să acopere toate elementele care necesită clarificări și poate fi efectuată numai după examinarea tuturor ofertelor.
Această ultimă cerință are o importanță practică deosebită: comisia nu poate trimite clarificări unui singur ofertant înainte de a fi analizat toate propunerile și de a fi identificat situațiile similare.
În cauza Manova, Curtea a admis că autoritatea contractantă poate solicita ulterior termenului de depunere documente care lipsesc din ofertă, cu condiția ca acestea să privească informații a căror existență anterioară termenului de depunere poate fi verificată în mod obiectiv. Soluția se schimbă dacă documentația de atribuire impunea prezentarea acestor documente sub sancțiunea excluderii.
În cauza Esaprojekt, Curtea a reținut că un ofertant nu poate invoca, după termenul de depunere, experiența unei alte entități, pe care nu o menționase în oferta inițială, pentru a dovedi îndeplinirea criteriilor de calificare.
O asemenea completare reprezintă o modificare substanțială a ofertei, care o apropie de o ofertă nouă.
În cauza Archus și Gama, Curtea a precizat că o solicitare de clarificări nu poate suplini lipsa unui document sau a unei informații a căror comunicare era impusă prin documentele achiziției, întrucât autoritatea contractantă trebuie să respecte strict criteriile pe care ea însăși le-a stabilit.
O eventuală obligație, prevăzută de dreptul național, de a solicita completarea documentelor lipsă este aplicabilă numai în măsura în care completările nu conduc la o modificare substanțială a ofertei. În sfârșit, în cauzele conexate MA. T. I.
SUD și Duemme, Curtea a admis compatibilitatea cu dreptul Uniunii a mecanismelor naționale de regularizare a ofertelor, iar în cauza Pippo Pizzo a reținut că un ofertant care nu a respectat o obligație ce nu rezulta în mod expres din documentele achiziției trebuie să aibă posibilitatea de a-și regulariza situația într-un termen stabilit de autoritate.
Din această jurisprudență se desprind trei repere esențiale: clarificarea nu poate produce o ofertă nouă; documentele depuse ulterior pot atesta numai o situație existentă înainte de termenul de depunere, verificabilă obiectiv; toți ofertanții aflați în situații similare trebuie tratați la fel.
În practica CNSC se reține constant că interesul autorității contractante este acela de a se edifica asupra situației reale privind îndeplinirea cerințelor, prin solicitări de clarificări temeinice, iar nu de a căuta motive formale de respingere a ofertelor. Două decizii recente ilustrează cele două limite ale acestui principiu.
Prin Decizia nr. 2901/C6/3023 din 30 septembrie 2025, Consiliul a analizat o procedură în care toți cei patru ofertanți prezentaseră omisiuni în DUAE, iar comisia de evaluare respinsese trei oferte ca inacceptabile și solicitase clarificări numai ofertantului declarat ulterior câștigător.
Consiliul a constatat încălcarea principiilor tratamentului egal și nediscriminării, a calificat evaluarea ca fiind de un formalism excesiv și a obligat autoritatea la reevaluarea ofertei contestatoarei.
Această decizie confirmă cerința, formulată în SAG ELV Slovensko, ca solicitările de clarificări să fie adresate tuturor participanților aflați în aceeași situație.