Când intervine regresul asigurătorului?
Curtea Constituțională a României (CCR) are pe masă un dosar important, înregistrat pe 4 august 2026 sub numărul 5191D/2026. Judecătorii constituționali vor analiza dispozițiile articolului 25 litera (b) din Legea nr. 132/2017, care reglementează asigurarea obligatorie RCA. Această prevedere stabilește condițiile în care asigurătorul are dreptul de a recupera sumele plătite ca despăgubire de la șoferul responsabil de producerea unui accident.
Conform articolului 25 litera (b), asigurătorul RCA poate cere înapoi banii plătiți ca despăgubire în situațiile în care „accidentul a fost cauzat în timpul comiterii unor acte criminalizate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni intenționale, chiar dacă astfel de acte nu au avut loc pe aceste drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni intenționale”. Practic, legea vizează cazurile în care un accident se produce în timp ce șoferul comite o infracțiune intenționată, fie ea legată de circulație sau de altă natură.
Ambiguități și critici posibile
Există argumente solide că expresiile „în timpul comiterii” și „în timpul comiterii altor infracțiuni intenționale” sunt formulate prea vag. Acestea nu clarifică suficient legătura necesară între infracțiunea intențională și producerea accidentului. Se pune întrebarea dacă o simplă simultaneitate temporală este suficientă pentru a justifica regresul asigurătorului, sau dacă este necesară dovedirea unei legături cauzale sau funcționale directe între fapta penală și accident. Aceasta este, de altfel, ipoteza centrală a dosarului de la CCR.
O altă critică ar putea viza articolul 44 din Constituție, care garantează dreptul la proprietate privată, în contextul principiului proporționalității. Regresul asigurătorului transferă șoferului întreaga sumă a despăgubirii, uneori extrem de ridicată, chiar dacă exista o asigurare RCA valabilă. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la echilibrul dintre protejarea victimelor și povara financiară impusă șoferului.
Contraargumente și dificultăți
Contraargumentul principal este că regresul asigurătorului acoperă doar cazurile de acțiune intenționată, nu și pe cele de culpă. Se poate invoca faptul că scopul regresului este de a sancționa comportamentul infracțional, nu de a anula efectul asigurării în cazuri neintenționate. De asemenea, se poate argumenta că există posibilitatea invocării unei excepții de neconstituționalitate, conform articolului 23 alineatul (3) din Constituție, pentru a susține că o astfel de prevedere ar putea fi disproporționată.
Totuși, o dificultate evidentă a acestei abordări este că norma criticată nu are un caracter penal și nu impune o pedeapsă în sensul dreptului penal. Ea reglementează un aspect al dreptului civil, respectiv dreptul de regres al asigurătorului, ceea ce complică încadrarea sa într-o discuție pur penală sau de drepturi fundamentale legate de pedepse.