Ce documente trebuie verificate?
În România, angajarea unui muncitor din străinătate nu se oprește la semnarea contractului. Pentru angajatori, procesul implică o serie de verificări stricte și obligații adiționale, menite să garanteze respectarea cadrului legal și a normelor europene.
Aceste măsuri devin esențiale, mai ales când recrutarea trece prin intermediul agențiilor sau al altor intermediari din alte țări.
Primul pas este examinarea atentă a dosarului candidatului. Angajatorul trebuie să verifice identitatea, permisul de ședere și autorizațiile de muncă.
Pentru lucrătorii din afara Uniunii Europene, procedura poate include obținerea avizului de angajare și a dreptului de ședere, în funcție de situația individuală. Toate aceste elemente trebuie să fie în ordine înainte ca persoana să înceapă activitatea.
Ce impune Directiva CSDDD?
Un aspect crucial, adesea neglijat, este verificarea condițiilor în care a fost recrutată persoana. Dacă angajatorul nu are contact direct cu candidatul, ci lucrează prin agenții, există riscul să nu cunoască detaliile oferite înainte de sosirea în România. Este imperativ să se asigure că informațiile comunicate sunt corecte și că nu există discrepanțe între promisiunile inițiale și realitatea de la locul de muncă.
Contextul se schimbă odată cu Directiva Europeană privind diligența necesară în materie de durabilitate (CSDDD). Companiile sunt obligate să identifice și să gestioneze efectele negative asupra drepturilor omului și mediului în lanțul lor de activități.
Statele membre trebuie să transpună directiva în legislația națională până la 26 iulie 2028, iar regulile vor intra în vigoare pe 26 iulie 2029. Astfel, verificarea nu mai poate fi limitată la contractul cu agenția. Trebuie identificat cine a efectuat recrutarea, ce informații au fost transmise și dacă acestea corespund condițiilor efective.
Specialiștii de la EY România subliniază că verificarea trebuie să acopere și detaliile ofertei prezentate înainte de plecarea din țara de origine.
Ce discrepanțe concrete ai întâlnit?
Aceasta presupune confirmarea salariului comunicat, a programului de lucru, a locului de muncă, a atribuțiilor, a condițiilor de cazare și a eventualelor costuri suportate de angajat.
De exemplu, dacă unui lucrător i s-a promis un anumit salariu și cazare gratuită, iar realitatea este diferită, angajatorul trebuie să poată identifica sursa discrepanței. Totodată, este vital să se verifice dacă angajatul a plătit bani pentru obținerea locului de muncă, aspect care poate indica practici neetice sau ilegale.
Aceste măsuri sunt esențiale pentru respectarea drepturilor lucrătorilor și a standardelor de durabilitate impuse de Directiva CSDDD.
Companiile trebuie să fie proactive în gestionarea tuturor aspectelor legate de recrutare, pentru a evita problemele legale și a asigura un mediu de lucru sigur și echitabil.